miercuri, 26 martie 2014

Wilsonara Memoria James Asher "Don Delight"

  Wilsonara, una dintre cele mai frumoase orhidee. Cu cele mai spectaculoase combinaţii de culori. Cu cele mai delicate şi sofisticate dantelării. Cu cele mai adorabile flori. Am avut norocul să găsesc câteva exemplare deosebite, dar de departe cea mai spectaculoasă cred că este Wilsonara Memoria James Asher "Don Delight". O orhidee pe care atunci când am văzut-o m-a făcut să uit şi cum mă cheamă. Deşi avea o singură floare deschisă, doar imaginea închipuită cu toţi bobocii deschişi îmi dădea fiori pe şira spinării. Am plecat cu ea din magazin şi până acasă nu mi-am  putut lua privirea de la ea.


   Puţin diferită de alte Wilsonare,  mi-a atras atenţia felul în care stau grupate florile. Sunt destul de înghesuite, aproape lipite de tijă. Nu au aceea libertate de mişcare, nicio adiere de vânt nu le poate undui. Şi este şi normal să fie aşa din moment ce codiţele au în jur de 2cm iar florile cam 6cm. Uimitor este şi modelul de pe fustiţe (labelum). Una este tivită cu roşu, alta cu alb. Una este de un galben aprins, alta este de un galben mai pal. Toate fustiţele însă au o croială ca pentru siluetele celor mai pasionale dansatoare de tango.


  Petalele şi sepalele sunt de un roşu puternic, mai rar întâlnit în lumea orhideelor. Această nuanţă unică aduce un plus de exotism şi te duce cu gândul la cele mai fine mătăsuri. Marginile dantelate sunt o completare minunată. Fără ele poate că florile nu ar fi fost atât de spectaculoase. Iar ceea ce m-a uimit şi mai mult este parfumul de citrice verzi, după părerea mea, în total contrast cu aspectul florilor. Mi-aş fi imaginat un parfum dulce, poate uşor greoi.
  Wilsonara nu este greu de crescut. Are cerinţele unei Odontoglossum: mai multă umbră decât soare, mai mult răcoare decât cald, mai multă umiditate decât uscăciune.


   Preferă ca solul să fie în permanenţă umed dar nu ud. Mişcarea aerului este la fel de importantă ca şi umiditatea. Cu cât este mai umed aerul cu atât el trebuie ventilat pentru a nu se dezvolta bacterii sau boli fungice care pot afecta planta. Se vor evita însă curenţii aparatelor de aer condiţionat, cel mai potrivit ar fi un ventilator la turaţie minimă. Fertilizarea se face o dată la două săptămâni vara, şi o dată pe lună iarna. Sau se poate ajusta în funcţie de îngrăşământul folosit sau stadiul de creştere al plantei. Replantarea o dată la doi ani, atunci când substratul este degradat. Divizarea este bine să se facă primăvara, atunci când noile creşteri au în jur de 5cm.
  Nimic prea complicat, nimic prea mult pentru a avea o orhidee sănătoasă, frumoasă şi mai ales ... fericită.

Imaginile de pe blog se regăsesc şi aici https://www.flickr.com/photos/mikaella06

Niciun comentariu :