vineri, 25 aprilie 2014

Activitate de primăvară -partea a doua

  Spuneam ieri că voi continua povestea orhideelor hărnicuţe din balconul meu.
  Am să încep cu zigopetalum Rhein Blue Magic. O plantă cumpărată anul trecut şi care a mers bine câteva luni. A şi reînflorit la un moment dat, făcându-mă să cred că aşa va fi şi în continuare.


  Din păcate, în toamna trecută a început să dea semnale negative. Primul lucru care se observă la zigopetalum sunt petele negre apărute pe frunze. Pete mici şi care se înmulţesc în ritm galopant. Este primul semn că în jurul ei nu a fost suficientă circulaţia aerului. Dacă pentru alte specii acest lucru poate lipsi pentru scurt timp, zigo se resimte imediat. Din ceea ce am observat până acum la orhideea mea, este greu de stabilit un loc suficient de bun în care să beneficieze de o bună ventilare dar şi de valori ridicate de umiditate. Trebuie stabilit un echilibru între cele două, astfel încât să nu apară probleme. Cred că la acest capitol nu prea m-am descurcat. Acum câteva săptămâni situaţia a devenit chiar îngrijorătoare, pentru ca în final totul să pară pierdut. Orhideea nu mai avea nici o frunză, pseudobulbii mai bătrâni au început să se stafidească, ....nu se vedea niciun semn bun de nicăieri. Am fost tentată să arunc planta pentru că nu mai aveam nicio speranţă. Am păstrat-o totuşi pentru că avea rădăcini destul de bune şi chiar nu mă înduram să o arunc. Marţi când am udat întreaga grădină de orhidee am descoperit ....... minunea.


  Un nou pseudobulb scoate timid nasul printre bucăţile de scoarţă. M-am bucurat enorm că am păstrat planta şi că a revenit în forţă chiar şi după câteva săptămâni de aşteptare şi nesiguranţă. Dacă vi se întâmplă vreodată acest lucru, nu vă grăbiţi spre coşul de gunoi. Aşteptarea şi răbdarea sunt esenţiale în creşterea orhideelor. Iar în acest caz dovada este grăitoare. Planta a fost udată la fel ca atunci când era sănătoasă, a avut lumină suficientă şi se pare că i-au plăcut condiţiile. Acum nu-mi mai rămâne decât să mă asigur că nu vor mai fi probleme cu ea şi că se va dezvolta frumos în continuare.

  Dintre cele mai recente achiziţii de la începutul acestui an, Wilsonara Lisa Devos şi Wilsonara Franz Wichman  au trecut de la faza înfloririlor la cea a noilor creşteri de pseudobulbi.






  Se pare că produc fiecare doar unul sau maxim doi pseudobulbi. Nu ştiu dacă este doar întâmplător sau acesta este cursul normal al dezvoltării. De asemenea mă aştept ca vechii pseudobulbi să treacă în curând la degradare. Sper totuşi ca pe viitor numărul noilor creşteri să crescă semnificativ de la o etapă la alta.

  Câteva tije de phalaenopsis care pregătesc boboceii, de data asta unele mai harnice decât la precedentele înfloriri, iar altele încă nehotărâte asupra numărului exact al viitoarelor flori.




  Anul acesta se pregăteşte pentru a treia înflorire Phalaenopsis Mini Mark. Tija creşte destul de încet, aşa cum de altfel îi cresc şi rădăcinile sau frunzele. Totul este la viteză minimă, invers proporţional cu dorinţa mea de a vedea planta înflorită. O orhidee destul de ciudată în evoluţie. Sau mai bine spus în ritmul evoluţiei. Parcă stă să calculeze fiecare mişcare, fiecare milimetru de creştere, să fie totul unde şi cum trebuie.  Dar la cât este de frumoasă şi delicată, nu prea mai contează ritmul ci rezultatul. Anul trecut:


Acum:


  În curând sper să revin şi cu partea a treia a poveştii. Cu evoluţia celor de acum şi poate şi cu alte noutăţi. Dar probabil că cele care vor înflorii în viitorul apropiat vor avea propria lor poveste scrisă cu acelaşi drag şi pasiune ca şi până acum.

joi, 24 aprilie 2014

Activitate de primăvară

  Acum două zile am udat orhideele şi am făcut şi câteva poze.
  Dar mai întâi să vă prezint cea mai recentă achiziţie, o phalaenopsis semipelorică. Sau cum alint eu acest fel de orhidee, phalaenopsis cu .. fundiţe. Detaliul de pe cele două petale, ca nişte gropiţe, plus forma modificată  le face speciale şi mult admirate. Dacă la orhideele pelorice modificările sunt mult mai vizibile, la cele semipelorice apar doar mici detalii. Însă tocmai aceste detalii pot face dintr-o floare obişnuită una cu totul specială. Din păcate aceste detalii pot dispărea la următoarea înflorire sau le pot avea doar unele dintre flori. În timp planta se poate hotărâ să producă numai flori normale sau numai flori modificate. Aşa că următoarele înfloriri ne pot ţine în suspans, şi poate dura ceva timp până aflăm rezultatul final. Aceste cazuri nu sunt rare şi trebuie luate în seamă la achiziţionarea unei orhidee semipelorice. Dar cum să rezişti în faţa acestor ... fundiţe?






  Spuneam că am făcut poze mai multor orhidee, în funcţie de ..ocupaţia fiecăreia. De exemplu, vanda Princess Mikassa, este gata să înceapă spectacolul floral. A deschis primele flori de pe una din tije. Fiind prima dată când produce două tije florale, rodul a fost mai sărac pe una dintre ele. Sau poate nu are legătură cu acest lucru. Poate că multele zile cu cer noros dintr-o anumită perioadă au fost o piedică în dezvoltarea mai multor boboci florali. Dar, cum spuneam, tija cea mai bogată are deja evoluţii pozitive.



  O altă vanda, pe care am primit-o în preajma sărbătorilor de iarnă, are tijă nouă şi lucrează de zor la stabilirea numărului de boboci.



  O aştept cu mare interes, chiar dacă va avea doar .. două flori. Important este că înfloreşte într-un timp relativ scurt, că s-a adaptat destul de repede şi chiar bine. Voi revenii asupra ei la momentul înfloririi.
  Una dintre cele mai frumoase orhidee pe care le am este şi super harnică. Încă înflorită de mult timp, a dezvoltat o nouă tijă florală ce a crescut precum Prinţul din poveste. La florile vechi s-au mai adăgat între timp alte trei, iar la tija cea nouă au pornit două ramificaţii. Din păcate una stagnează cam de multişor iar un prognostic exact despre evoluţia ei nu pot să dau. Va face ceea ce are forţă să facă şi nimic în plus. Sper totuşi într-o relansare şi, mai mult de atât, într-o întrecere între cele două ramificaţii. Povestea este despre Doritaenopsis Tying Shin Phoenix "Carribean Sunset" .




  Nu ştiu care a fost sau este cauza din care multe dintre orhideele mele phalaenopsis au produs flori ... pe etape. Adică, o plantă a făcut pe tija florală un număr de .. să zicem, 6 flori. La câteva săptămâni aceste flori s-au trecut dar tija a continuat să producă alţi boboci. Sau situaţie asemănătoare, s-au trecut doar o parte din flori în timp ce altele înfloreau. Numărul lor a variat de la o plantă la alta dar de departe cea mai harnică dintre toate se dovedeşte a fi Phalaenopsis Little Gem Stripes. Azi arată cam aşa ..


  După cum se vede activitatea continuă. Are boboci formaţi şi sper ca în final să nu mai piardă nici una dintre flori. În final, până la acest moment ar fi fost 21 de flori. Din păcate a menţinut constant un număr de 5-6  flori. Situaţii asemănătoare au fost şi la ele :







  Pe lângă cele de mai sus,  mai sunt câteva înflorite dar care stau cuminţi . Iar pe lângă toate astea, câteva au alt gen de activitate. Despre ele voi povesti mâine.
  

duminică, 13 aprilie 2014

Dendrobium Comet King "Akatsuki"

  Nu m-am putut abţine. Erau mai multe exemplare, într-unul din magazinele vizitate azi. De Florii, am vrut să cumpăr ceva frumos şi deosebit. Dar nicio clipă nu m-am gândit că mă voi întoarce acasă şi cu un nou exemplar de Dendrobium nobile. Păi nu eram eu cea care fugea de această specie? Nu eu spuneam că mi-e teamă, că nu va merge bine la mine ... Şi nu tot eu eram cea care în alte ocazii am lăsat adevărate splendori în magazin? Da, tot eu. Eu cea de azi, care pur şi simplu nu am rezistat în faţa acestor minunate şi delicate flori.


  Pentru că nu demult am primit un Dendrobium nobile alb (am scris despre el) cred că s-a declanşat ceva în mintea mea. Poate o dorinţă ascunsă, nerecunoscută, de a avea cândva un dendrobium colorat. Sinceră să fiu, această culoare cred că îmi place cel mai mult. În magazin mai erau şi alte culori dar această combinaţie m-a dat gata din primul moment.


  Planta în sine nu este spectaculoasă aşa cum erau ceilalţi Dendrobiumi în alte culori. Aş fi putut alege un exemplar ca un copăcel. Cu multe tulpini şi multe flori galbene. Fiecare floare avea în mijloc un strop de culoare roşu foarte închis. Dar am ales nuanţele acestea poate şi pentru că textura este deosebită. Deşi nu-mi plac florile artificiale, acestea par de hârtie şi culmea ... nu mă deranjează deloc. Sunt trei tulpini active, două purtătoare de flori iar una doar de frunze. Mai există o tulpină tânără, nedezvoltată acum pentru a înflori, dar o aştept în toamnă să fie harnică şi nepretenţioasă.


  A, şi am uitat să spun că florile acestea adorabile au şi parfum. Ca o adiere dulce de primăvară. Un parfum proaspăt şi vesel ce te binedispune, ce te face să cânţi sau să ţopăi într-un picior de bucurie.
  Acum, Dendrobium cel alb va avea un partener pe măsură. Nu va trebui să îndure singur adaptarea în balconul meu iar când va fi momentul să reînflorească sper că se vor lua la întrecere. Mai multe, mai mari, mai delicate, mai frumoase şi mai parfumate flori vor lua startul pentru stabilirea preferatei. 

vineri, 4 aprilie 2014

Miltonidium Rosey Sunset

  Un alt exemplar extrem de frumos. Nu are flori spectaculoase sau foarte colorate, dar are o gingăşie şi un parfum extraordinare. Planta o am de la o prietenă, tot pasionată de orhidee. Mi-a dăruit-o în urmă cu doi ani şi ceva. Încă de atunci, abia sosită în familia orhideelor mele, s-a grăbit să facă flori şi să mă încânte cu parfumul lor exotic.
  Acest Miltonidium este de talie mai mică. Planta s-a dezvoltat foarte bine în aceşti doi ani. În prezent are un număr de pseudobulbi cuprins între 25 şi 30. Îmi este aproape imposibil să-i număr exact şi de fapt nici nu prea conteză un număr anume.


  Important este că planta se dezvoltă destul de frumos. Deşi Miltonidium este o orhidee cu rădăcini subţiri şi delicate, par mai rezistente decât cele ale Miltoniei, cu care se aseamănă în foarte mare măsură. Pseudobulbii sunt mici, de formă alungită şi nu se "caţără" aşa cum se întâmplă la alţi hibrizi. Cresc alăturat celor maturi şi dau un aspect de tufă compactă şi îngrijită plantei. Frunzele nu cresc foarte lungi dar au aceeaşi arcuire elegantă specifică orhideelor cu pseudobulbi. Tijele pot creşte lungi şi ramificate, putând produce un număr impresionant de flori. Deşi ele nu depăşesc câţiva centimetri, parfumul emanat este puternic şi poate umple cu uşurinţă o încăpere. Miltonidium este un hibrid obţinut din încrucişarea Miltonia şi Oncidium. Tind să cred că a împrumutat delicateţea dar şi rezistenţa de la Oncidium, iar parfumul de la Miltonia. Deşi majoritatea exemplarelor de Oncidium sunt cu flori parfumate, mă gândesc că ceva a moştenit totuşi şi de la Miltonia.


  Nu este greu să avem un Miltonidium frumos şi sănătos. Dacă se respectă regulile de bază valabile în mare măsură pentru multe specii de orhidee, atunci cu siguranţă ne putem bucura pe termen lung de o plantă minunată. Atenţia trebuie acordată în primul rând udării, apoi luminii, umidităţii şi bunei ventilări a aerului în egală măsură. Planta poate fi ţinută afară pe timpul verii, având grijă ca locul ales să fie potrivit pentru ea. Nu soare direct, nu în bătaia vântului sau a ploilor şi în niciun caz în locuri cu mult praf.