duminică, 27 septembrie 2015

Dendrobium phalaenopsis Sankol Blue

   Una dintre cele mai cunoscute orhidee este Dendrobium phalaenopsis, cunoscută şi sub denumirea de Dendrobium bigibbum. O orhidee elegantă, potrivită pentru începători datorită modului facil de îngrijire. Nu presupune metode aparte de creştere şi dezvoltare a florilor aşa cum se întâmplă cu Dendrobium nobile. Deşi sunt plante oarecum asemănătoare ca aspect al pseudobulbilor, inflorescenţele fac diferenţa. Dacă la Den nobile florile apar pe tulpină sub formă de buchet, la Den phalaenopsis acestea sunt crescute pe tije ce aduc aminte de phalaenopsis.
   În ultimii ani Den phalaenopsis a fost intens hibridizată, având acum o paletă foarte largă de culori şi combinaţii de nuanţe. De la florile albe, la roz, lila, cyclam, roşu, mov, grena închis şi până la nenumărate combinaţii ale acestora.Cea mai cunoscută orhidee folosită la aranjamente sau buchete florale este Den phalaenopsis Sonia. Într-o combinaţie de alb şi cyclam aprins, Sonia este cea mai întâlnită orhidee din florării.

Den. Phalaenopsis Sonia
Sursa: http://www.orchidboard.com/community/dendrobium-alliance
   De câteva zile am şi eu un exemplar de Dendrobium phalaenopsis. Culoarea florilor a fost criteriul principal. Deşi am tot amânat momentul, văzând că şi după o săptămână orhideea era tot în acelaşi loc în magazin, am cedat şi am luat-o acasă. Nu sunt chiar fan al acestei specii, dar cum spuneam... culoarea şi reducerea enormă de preţ, au fost factorii determinanţi.
    Dendrobium phalaenopsis Sankol Blue nu necesită îngrijire deosebită faţă de alte exemplare Den phalaenopsis. În fond diferă doar culoarea florilor. Am întâlnit persoane care credeau că orhidee din aceaşi specie dar cu nume diferite.. au nevoi diferite. Dacă sunt identice ca specie, atunci vor îngijite la fel, indiferent de numele pe care îl poartă. Că este Sonia, Polar Fire sau Sankol Blue, nu are nicio relevanţă. Condiţiile sunt aceleaşi.














   Dendrobium phalaenopsis nu pune probleme în îngrijire, astfel că umiditatea, temperatura şi lumina necesare sunt destul de permisive. Umiditatea necesară se situează la valori 50-60%, totuşi în perioadă de vară caniculară aceste valori trebuie ridicate prin metodele cunoscute deja. Folosirea unui umidificator este cea indicată şi mai uşoară metodă. Pe de altă parte se va evita creşterea umidităţii în perioade cu temperatură mai scăzută. Ventilarea aerului este foarte importantă în ambele situaţii. Temperatura minimă agreată este de 10 grade Celsius, iar maxima de 30-32 de grade Celsius. Aşadar putem spune că această orhidee se simte foarte bine la temperaturi mai scăzute.
  Dendrobium phalaenopsis preferă lumina filtrată, la fel ca şi majoritatea celorlalte specii. Pentru înflorire, lumina este esenţială. La orele amiezii, vara, când razele soarelui pot provoca arsuri, orhideea va trebui protejată atât de soare cât şi de căldură. Nu este bine ca frunzele să se supraîncălzească chiar dacă soarele nu le atinge. Vom avea grijă deci şi la temperatură. Creşte şi se dezvoltă frumos şi în condiţii de lumină artificială. Totuşi acest lucru nu este recomandat dacă plantele sunt foarte înalte.



    Udarea este asemănătoare cu a orhideelor Cattleya. Substratul trebuie să se usuce bine între udări. Probabil că iarna udarea se va face la 8-10 zile, în timp ce vara se ajustează în funcţie de temperatură, dar nu mai des de două ori pe săptămână. Şi pentru că trebuie administrat şi îngrăşământ, vom folosi doar din cel destinat eclusiv orhideelor, în proporţiile indicate de producător sau chiar mai puţin. Niciodată nu vom face concentraţii mai mari, pentru că acest lucru va fi dăunător pentru plantă.
    Pentru replantare vom folosi doar scoarţă sau alte materiale propice creşterii orhideelor, niciodată pământ de grădină. Rădăcinile au nevoie de aerare. Pentru a le supraveghea evoluţia, ghivecele de plastic transparent sunt cele mai la îndemână. Atenţie, în acest caz nu trebuie uitată suplimentarea orificiilor de scurgere sau laterale. De asemenea se pot folosi şi coşuri de lemn, vase de ceramică sau ghivece de plastic gen coşuleţ.
   Fiind o orhidee cu creştere verticală, Den phalaenopsis este destul de uşor de strecurat în colecţia voastră, neavând nevoie de un spaţiu prea mare. Oriunde la ferestre, sau în sere, pe balcon sau în alt loc destinat plantelor, orhideea Dendrobium Phalaenopsis va fi o încântare pentru privitor.  

duminică, 30 august 2015

Odontocidium Catatante "Pacific Sun Spots"

  O orhidee pe care mi-am dorit-o de ceva timp şi pe care am reuşit în final să o achiziţionez.
  În prima parte a acestui an eram la unul din magazinele Hornbach din Bucureşti. Evident vizita cuprindea şi un tur pe la raionul de flori. Am văzut printre alte orhidee şi un exemplar de Odontocidium Catatante. Planta avea un singur pseudobulb matur cu o tijă florală de mărime medie, undeva la 35, 40 de centimetri. Deşi o doream în colecţia mea, nu pot să spun că mă atrăgea în mod special acest exemplar. Iar când am văzut preţul, entuziasmul s-a risipit definitiv. Nu puteam să dau 100 de lei pe o plantă de acest fel. Aşa că am plecat dezamăgită dar cu speranţa că până la urmă o voi avea şi pe ea.
   După câteva luni, la începutul verii, mă aflam în alt magazin, de data aceasta în supermarketul Cora, tot din Bucureşti. Eram acolo pentru câteva cumpărături, şi bineînţeles raionul de flori nu trebuia ocolit. Am observat că fuseseră aduse plante proaspete, în mare majoritate orhidee cu pseudobulbi. Frumoase, vesele, colorate şi la un preţ foarte bun. Am început să studiez oferta şi să încerc să mă opresc asupra vreunui exemplar. Grea decizie pentru că toate arătau bine şi  toate mă tentau. Preţ de câteva minute m-am tot învârtit în jurul lor fără a decide clar pe care să o iau. La un moment dat, când eram pe punctul de a mă hotărî, cineva s-a apropiat de raion şi a pus la loc un ghiveci cu o orhidee pe care o luase probabil mai înainte. Ce orhidee credeţi că era? Da, Odontocidium Catatante! Pentru câteva secunde m-am blocat. Mă uitam la persoana respectivă cum aşează ghiveciul la loc şi nu puteam să cred. Bineînţeles că după ce s-a întors să-şi continue drumul, ghiveciul era deja în mâna mea. O plantă bogată, cu mai mulţi pseudobulbi şi tija încărcată de flori. Cu tot cu ghiveci depăşea un metru ca lungime.




















 
   Eram foarte fericită că o găsisem, şi mă gândeam că a fost să fie a mea. Altfel cum să explic faptul că cineva renunţase la ea chiar când eu mă aflam acolo? Nu e prima dată când mi se întâmplă lucruri ciudate legat de orhidee. Cred că cineva acolo sus mă iubeşte. Poate orhideele au şi ele un Dumnezeu al lor?
   Odontocidium este rezultatul încrucăşării dintre Oncidium şi Odontoglossum. Alte exemplare superbe sunt Tiger Barb, Crowborough, Sun Light, D.W. Golden Gate şi multe altele. Florile au culori vibrante şi combinaţii de nuanţe uimitoare. Unele sunt parfumate, altele nu. Pseudobulbii sunt mari, robuşti, de formă alungită, specifică orhideelor Odontoglossum. Frunzele au dimensiuni mari, sunt lanceolate, putând avea uneori lungimi de până la 70 cm. Tijele florale cresc lungi, sunt ramificate şi pot purta cu uşurinţă un număr de peste 15-25 flori. O orhidee Odontoglossum înflorită este un spectacol floral desăvârşit.


    Odontocidium preferă lumina filtrată, dar puţin soare direct poate primi la ore matinale sau înainte de apus. Frunzele trebuie să aibă un verde strălucitor. Dacă nuanţa e mai închisă, atunci orhideea nu primeşte suficientă lumină. În schimb, dacă frunzele capătă o nuanţă mai roşiatică, atunci lumina este prea puternică. Razele soarelui la orele amiezii pot produce arsuri grave. Umiditatea este şi ea importantă. Niciodată nu trebuie să coboare mai jos de 40-50%. Valorile ideale însă sunt cuprinse între 55-75%. La fel de importantă ca umiditatea este şi circulaţia aerului. Atenţie însă la curenţii de aer rece. De asemenea, la primele ore ale zilei, orhideea poate fi stropită pe frunze cu apă curată. Udarea poate părea dificilă, întrucât orhideele Oncidium preferă o uscare moderată a rădăcinilor între udări, în timp ce Odontoglossum are nevoie de umiditate permanentă. Pentru a ne uşura decizia de udare, vom avea grijă ca planta să primească apă cu generozitate în perioada de creştere vegetativă, atunci când se formează noile creşteri de pseudobulbi. Apoi vom reduce până la un nivel acceptabil, fără ca planta să sufere de sete. Foarte bună este apa de ploaie. Îngrăşământul se aplică în funcţie de instrucţiunile de pe ambalaj. Nu vom face niciodată o concentraţie mai mare şi nici nu vom aplica mai des decât trebuie. Excesul de îngrăşământ nu va duce la flori mai multe ci va creea probleme greu de gestionat. Temperaturile acceptate de Odontocidium se situează între valori de 20 -30 de grade Celsius pe timpul zilei. Diferenţele de temperatură între zi şi noapte stimulează înflorirea plantei. Noaptea însă temperatura nu trebuie să coboare mai jos de 12 grade Celsius.
   Odontocidium nu este o orhidee greu de cultivat. Satisfacţia unei noi înfloriri va aduce după ea dorinţa de a avea şi alte exemplare cu flori spectaculoase. Nu le ocoliţi. Chiar dacă următoarea vă va părea cu siguranţă mai frumoasă.

sâmbătă, 25 iulie 2015

Dendrobium nobile, înflorire de vară

  Ştiu că este subiectul vostru preferat, aşa că revin cu noutăţi despre orhideea Dendrobium nobile. Cele peste 7.500 de vizualizări doar la acest capitol, m-au determinat să scriu ultimile noutăţi într-un articol separat. Se pare că şi celor doi Dendrobiumi le place să li se acorde atenţie, iar pentru asta au ales să facă flori în plină vară, mai exact în plină caniculă, ţinând cont că ultima vreme temperaturile au depăşit 32 de grade, urmând să ajungă chiar la 39 în zilele care vin. Dar să lăsăm vremea şi să vorbim despre protagoniştii acestui articol.
   Am să încep cu Dendrobium Comet King Akatsuki pentru că el .. de fapt ea...s-a lăsat cel mai mult aşteptată. Nu cu mult timp în urmă am văzut muguraşii pe tulpină, şi mă gândeam cu groază că orhideea mea se hotărâse să facă keiki. O perioadă mi-era şi teamă să mă mai uit la evoluţia muguraşilor. În nici un caz nu mă gândeam la boboci. Apoi am văzut că şi celălalt avea muguraşi pe tulpini. . Am zis că asta nu se poate ... cum să facă keiki în acelaşi timp... Era prea mult pentru mine. Deja mă gândeam unde am greşit, câtă apă le-am dat şi dacă locul unde fuseseră aşezaţi era potrivit. Apoi ... Şoc! Şi al treilea Dendrobium avea muguraşi. Mi-a fost clar că de acolo nu pot creşte keiki. Doar cele trei orhidee nu-şi făcuseră un plan să-mi întindă nervii la cote maxime. Au trecut câteva zile şi am realizat că muguraşii sunt bobocei în devenire. Se formau, după stadiul fiecărei plante cu multă precizie, spre bucuria şi liniştea mea. Akatsuki nu a fost foarte harnic. Două bucheţele a câte două flori au reuşit să răzbească pe vremea asta călduroasă şi în final au şi înflorit. Unul nu a mai evoluat.















Am fost mulţumită şi cu atât. Mi-ar fi plăcut mai multe flori dar ţinând cont de anotimp, şi de ceea ce crezusem eu iniţial că vor fi acei muguraşi, era perfect.
  Florile şi-au păstrat în mare măsură nuanţele, forma şi parfumul. Era de aşteptat, pentru că la Dendrobium nobile nu se prea întâmplă ca la Phalaenopsis sau alte specii, să se modifice aspectul florilor, sau părţi din acesta. Sepalele au acelaşi farmec dat de micile volănaşe fără de care floarea nu ar mai fi fost atât de frumoasă. Iar pata de culoare de pe labellum este exact aşa cum trebuie. O combinaţie minunată de culori şi forme.
   Spuneam că şi parfumul este neschimbat. Da, acelaşi parfum deosebit, cu note florale şi accente ce nu le pot descrie. Un parfum rafinat, rar întâlnit.

   Dendrobium Spring Dream "Apollon". În acest context se potrivea mai bine Summer Dream, aşa cum la Dendrobium Akatsuki, se potrivea mai bine Comet Quinn. Dar nu pot schimba eu numele în funcţie de anotimp sau după alte criterii. Apollon a fost puţin mai harnică. Are patru bucheţele a câte trei flori, pe două tulpini noi. Ea a mai fost înflorită şi anul trecut în iarnă. Mă aşteptam ca următoarea înflorire să fie tot iarna sau primăvara devreme.













   Evident că şi Apollon şi-a păstrat florile identice comparativ cu cealaltă înflorire. La fel şi parfumul. Chiar dacă florile nu sunt atât de spectaculoase ca şi la Akatsuki, parfumul compensează din plin. Un amestec de citrice şi flori de câmp .. divin. Spre deosebire de ceilalţi doi Dendrobiumi, Apollon este activ pe mai multe planuri. De obicei când au flori orhideele nu prea se sinchisesc de frunze sau alte noi creşteri. Sigur, nu e o regulă, mai sunt şi excepţii. Drept dovadă, ele câteva creşteri de noi pseudobulbi, care au prins curaj şi cresc voinici pe lângă tulpinile înflorite.


    Cel de-al treilea Dendrobium nu a putut face faţă căldurii. Deşi planta este matură şi pseudobulbii destul de puternici, bobocii nu s-au putut adapta. O singură floare a avut putere dar pentru o singură zi. Sper din suflet ca la iarnă, atunci când este perioada lor de înflorire cea mai bună, să pot vedea mai multe flori şi nu doar pentru scurt timp. Momentan nu are keiki pe tulpini. Au fost la un moment dat doi, pe care i-am detaşat şi replantat în alte vase. Acum le urmăresc evoluţia pentru a vă putea povesti cum se descurcă un keiki de Dendrobium nobile după ce a fost separat de planta mamă.



 
Cum s-au produs aceste reînfloriri în mijlocul verii rămâne un mister pentru mine. Ştim că pentru a face flori, Dendrobium nobile are nevoie de o perioadă de repaus şi diferenţe de temperatură între zi şi noapte bine definite. Acum  nu au beneficiat de diferenţe majore şi nici nu au avut perioadă de repaus. Au stat însă pentru câteva săptămâni la lumină mai difuză. Să fi fost asta suficient? 



joi, 16 iulie 2015

Phalaenopsis Sweet Memory Liodoro, ceva interesant..

   Tocmai ce spuneam în articolul precedent că în toamnă voi diviza şi transplanta orhideea phalanopsis Sweet Memory Liodoro. Ei bine... am făcut asta mai repede decât aş fi vrut. Mi s-a părut că nu e totul ok, iar în plus, din cauza poziţiei în ghiveci, am şi trântit-o, riscând ca acest lucru să se repete. Aşa că am ales să o transplantez, nu înainte de a separa cele două plante mai tinere. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că acest lucru nu era chiar atât de simplu. De fapt, operaţiunea în sine a fost mult mai uşoară decât dacă aş fi avut de-a face cu două plante crescute chiar pe tulpina mamei lor. Doar că ceea ce am întâlnit în acest caz a fost ceva mai aparte.
   Când am cumpărat orhideea, am observat că plantele mai tinere crescuseră cumva la distanţă de coletul mamei dar nu puteam să-mi dau seama cum. Am avut impresia la un moment dat că sunt plante separate. Dar nici asta nu părea sigur. Erau destul de înghesuite şi greu puteai să-ţi dai seama ce şi cum. Ei bine, cu ocazia transplantării lucrurile s-au lămurit. Lămurit e un fel de-a spune. Acum şi-au făcut loc alte întrebări. Dar ca să nu mai lungesc vorba, să trecem la .. poze.
   Imediat cum am scos plantele din substrat mi-am dat seama de "legătura" dintre ele. Nu ştiu cum se numeşte pentru că încă nu am găsit informaţii despre acest lucru. Este practic o creştere asemănătoare unei tije florale.






   Doar că nu este nici pe departe o tijă florală. La un capăt era planta mamă iar la celălalt puiul. Pe una dintre aceste tije am descoperit doi muguri. Cu siguranţă de acolo vor creşte alte plante. Mi se pare uimitor acest fel de înmulţire al orhideei. La majoritatea orhideelor Phalaenopsis keiki apar la baza tulpinii (keiki bazali) sau pe tijele florale. Niciodată nu am mai văzut ceea ce am descoperit la Liodoro. Acum sunt sigură că este ceva specific doar ei, înţelegând abia acum de ce atunci când am cumpărat-o absolut toate celelalte ghivece cu această orhidee conţineau cel puţin două plante.




Un lucru interesant am observat şi la rădăcini. Cele ale plantei mature au o culoare dubioasă. Iniţial când am scos planta din substrat ... m-am cam speriat. Culoarea lor este de un gri foarte închis. Am crezut că sunt compromise. Dar iar am fost uimită să constat că interiorul este verde iar ca textură sunt foarte tari. Nici vorbă să fie compromise. Care este explicaţia? Nu ştiu. Va trebui să cercetez. Rădăcinile celorlalte două plante arată cât se poate de normal. Poate vârsta..Sau poate are legătură cu substratul folosit .. Cert este că umede fiind au o culoare normală. 




Şi pentru că orhideea a fost plantată iniţial într-un amestec de scoarţă de pin (nu de copac... cum spun unii..) şi bucăţi de argilă expandată, am ales şi eu aceeaşi variantă pentru transplantare. Aş fi putut să aleg foarte bine oricare dintre ele, scoarţă sau argilă, dar am preferat să nu stresez inutil orhideele.Cele mici sunt pe cont propriu de acum, iar planta mamă se simte probabil eliberată. 





Pentru puiul mai mic am ales un vas de dimensiuni mai reduse dar satisfăcător pentru rădăcini. Pentru planta matură am ales aceeaşi dimensiune de ghiveci. Nu a fost necesar un vas mai mare. 
Nu-mi place că am făcut această operaţiune când temperaturile de afară sunt de peste 30 de grade. Poate fi un stres în plus pentru plante. Dar le-am aşezat într-un loc cu mai multă umbră până ce voi vedea că sunt pe calea cea bună. Umiditate, ventilarea aerului, şi puţin noroc. Pentru că au vârfuri active la rădăcini şi frunze noi în creştere, sper că totul va fi bine. Iar la toamnă ... cine ştie... poate facem şi flori. 


luni, 13 iulie 2015

Înfloriri şi achiziţii de vară

  A trecut prea mult timp de când nu am mai scris ceva pe blog. Aşa că acesta va fi un articol lung, cu multe imagini, şi sper plăcut de citit. Timpul nu mi-a prea fost prieten în ultima perioadă însă pasiunea pentru orhidee a rămas aceeaşi. Încet, încet lucrurile revin la normal şi sper ca cei care citesc blogul în mod constant să se bucure de noi articole şi poveşti cu orhidee.
  Spuneam în titlul despre înfloriri. Se ştie că majoritatea orhideelor înfloresc cel mai adesea în perioada toamnă-iarnă. Şi asta datorită diferenţelor de temperatură mai accentuate în respectiva perioadă. Dar sunt şi excepţii, evident. Orhideea Phalaenopsis este campioana înfloririlor pe tot parcursul anului. Dar nici orhideea Vanda nu se lasă mai prejos. Cu mare uimire am constatat că şi Dendrobium nobile înfloreşte în plină vară. Dar pentru că este subiectul cel mai căutat pe blog, îi voi rezerva un articol separat. Ştiu că vă place.
   Revenind la Phalaenopsis, surpriza verii au fost două exemplare cumpărate de mai bine de 2 ani şi care nu mai dădeau nici un semn că ar vrea să înflorească. Una dintre ele avea o scuză. În tot acest timp s-a concentrat pe creşterea a 2 keiki bazali, ajunşi în final la fel de mari ca şi planta mamă. Unul dintre ei a făcut o tijă lungă plină de bobocei şi o ramificaţie. La fel a fost şi când am cumpărat-o. Florile sunt de mărime medie spre mică, nu au parfum, iar combinaţia de culori şi textura mătăsoasă fac din Picollo Red o orhidee pe care şi-ar dori-o oricine.

Phalaenopsis Picollo Red

   Cealaltă nu a avut nicio scuză. Nici acum nu ştiu de ce i-a trebuit atât de mult timp să reînflorească. Florile sunt foarte puţin diferite de cum erau atunci când am cumpărat-o. Dar la fel de frumoase şi cu acelaşi model care m-a atras. Nu ştiu cum se numeşte exact, dar poate voi reuşi să o identific. Lucru din ce în ce mai greu de făcut, recunosc. Nu toţi hibrizi noi sunt catalogaţi sau înregistraţi, aşa că mulţi rămân doar "No id", adică fără identitate.

Phalaenopsis NO ID
   Una dintre cele mai iubite orhidee Phalaenopsis din colecţia mea este Sweet Memory Liodoro. A fost harnică în această vară şi a mai facut câteva flori pe ramificaţii vechi şi pe o tijă nouă. Nu multe dar la fel de frumoase, speciale şi ... parfumate. Dumnezeiesc parfum.. La aşa o frumuseţe nu putea să se potrivească un parfum mai frumos. Sublim! Acum florile deja sunt spre final iar la începutul toamnei va trebui să separ cele 3 plante din ghiveci. Deja este înghesuială prea mare şi cred că orhideea începe să se resimtă.

Phal. Sweet Memory Liodoro
  O mică prinţesă, pe care de asemenea o iubesc foarte mult, este Phal. Pink Panther. De câteva luni bune tot înflorită este. O plantă tânără, cu mare potenţial şi flori încântătoare. Este plantată în bile de argilă expandată şi pare să fie foarte fericită. De fapt, nu pare. Chiar este. Asta înţeleg eu de la ea, din moment ce este înflorită de atâta timp. Regimul de udare este aproape identic cu cel al orhideelor plantate în scoarţă. Nu este sistem semi-hidroponic. Acum vara ar fi mers dar nu vreau să mai risc.

Phalaenopsis Pink Panther
   Brother Sara Gold. Înflorită şi ea cu multă dărnicie. Gold am înţeles de la ce vine. Dar numele nu spune nimic despre parfumul acestei orhidee. Ştiţi voi, sunt diferite parfumuri, care mai de care mai plăcute... Orhideele pot avea parfum de frezii, iasomie, narcise, scorţişoară, piper, ciocolată... etc. Dar eu nu mi-am imaginat niciodată că o orhidee poate mirosi ... că parfum nu pot să spun... a ... bacon. Cum aşa? Bacon? Exact! Aveţi idee ce surprinsă am fost? Povesteam cuiva şi m-a întrebat în glumă:" bacon crud sau prăjit?" Evident crud. Florile, deşi poartă acest miros destul de discret de altfel, sunt minunate. Culoarea este vibrantă, spectaculoasă. Se remarcă lipsa mustăcioarelor, la fel ca şi la celelalte orhidee postate mai sus. Oare vara asta nu se mai poartă mustăcioarele?

Phal. Brother Sara Gold
   Următoarea orhidee mi-a dat ceva emoţii. Prima reînflorire a unei Brassii. După ce o tijă s-a oprit din evoluţie, acum s-a dezvoltat până la final... când a venit şi surpriza. Unele dintre flori au avut mici malformaţii, dacă pot spune aşa. Ori sepalele nu erau dezvoltate, ori petalele. Flori normale, fără cusur au fost, dar mai puţine. Pe ce dau vina? Cel mai probabil nivelul de umiditate din atmosferă nu a fost suficient. Dar nici nu conta prea mult. Am fost fericită că a înflorit şi m-am bucurat de acelaşi parfum condimentat pentru care este recunoscută Brassia.

Brassia
    În această vară ... care nu s-a terminat încă ... am avut cea mai frumoasă surpriză. Una dintre Vande, care fusese înflorită şi în primăvară, a mai produs o tijă florală la foarte scurt timp după ce prima deja trecuse. O Vanda despre care nici nu ştiam iniţial ce flori va face. Am aşteptat-o cu sufletul la gură iar când s-a deschis prima floare nu puteam să cred ce norocoasă fusesem. Flori mari roşii şi labellum în două nuanţe: galben şi mov închis. Nici nu puteam spera la aşa ceva. Nici nu visasem vreodată. Iar acum aveam să mă bucur de încă un rând de flori minunate. Şi ea darnică în frumuseţe, mi-a topit inima cu nu mai puţin de 12 flori. Ce puteam să mai vreau de la ea? Nimic! Doar că ea mai avea un secret. Era, este parfumată.

Vanda NO ID
   O altă Vanda mi-a făcut bucuria de a-şi etala florile în toată frumuseţea lor. A ajuns la mine uşor afectată de frig. Stătuse într-o hală din Piaţa de Flori şi frigul îi afectase rădăcinile. Nu foarte grav, dar a durat ceva timp până au pornit creşteri noi. Nu speram prea curând să o văd înflorită, dar minunea s-a produs. La vreo lună şi jumătate după ce au început să crească noi rădăcini, a apărut şi tija florală. Am avut emoţii pentru că mi se părea că se dezvoltă încet şi mi-era teamă ca într-o zi să nu se oprească din evoluţie. Dar totul s-a risipit când am văzut prima floare deschisă.

Vanda NO ID

   La cea de-a treia Vanda lucrurile par mai complicate. Însă nu am ce să-i reproşez. A făcut 3 flori minunate. Va trebui să-mi fac timp şi să-i acord o mai mare atenţie. Cred că are nevoie de substanţe care să o ajute un pic. Aşa cum noi luăm câteodată vitamine, aşa cred că are şi ea nevoie acum. După ce trec florile va urma şi ea un tratament de revigorare. Trebuie doar să-l găsesc pe cel mai bun pentru ea.

V. Kulwadee Big Spot
  Printre reînfloriri am strecurat şi câteva achiziţii noi. Am găsit orhidee pe care mi le doream, şi altele pe care nu le-am putut lăsa în magazin. Nu sunt spectaculoase ca specii, dar minunate ca hibrizi. Le iubesc foarte mult şi sunt fericită că le am.
   Foarte fericită am fost când am găsit Odontocidium Catatante şi Miltonidium Barthley White. Mi le doream de mai mult timp şi acum în sfârşit le-am găsit. La Miltonidium am stat puţin pe gânduri... nu ştiu de ce.. Dar până la urmă pasiunea a învins raţiunea şi am plecat cu orhideea acasă.

Odontocidium Catatante

Miltonidium Barthley White
   Şi tot  noi achiziţii sunt trei orhidee Phalaenopsis. Delicate, colorate şi cu mult lipici. Preţul foarte bun şi din nou lipsa raţiunii au fost cei mai importanţi factori. Nici nu era nevoie de mai mult. 



    Am să revin cu Dendrobium nobile. Aştept alte înfloriri în curând, printre care Odontocidium Tiger Barb, Oncidium Dancing Lady, Odontonia Paranoia, Phalaenopsis Black Bird, ş.a. 

duminică, 10 mai 2015

Masdevallia

   Dacă aş fi vrut să complic lucrurile şi să am ceva bătăi de cap, nu puteam găsi o orhidee mai potrivită pentru asta. Nu am vrut. Dar mai contează? Am plecat la magazinul unde aflasem că sunt la vânzare doar cu gândul să le văd. Era pentru prima dată când auzeam că această specie este la vânzare într-unul din magazinele pe care le frecventez. Doar să le văd. Dar cum mi-am putut eu închipui că odată  ce le voi vedea, voi putea să plec de acolo cu mâna goală. Că ştiam despre această specie că este una dificilă? Da, ştiam! Şi ce? Dacă ştiam că are nevoie de condiţii mai speciale? Evident! Şi ce? Ştiam că îmi va fi destul de greu să i le ofer?Sigur că da! Şi ce contau toate astea? Când am văzut florile am uitat de tot. Sau cum s-ar spune ... mi-am pierdut raţiunea. Sau poate că nici nu o avusesem la mine. Cine mai ştie? Ştiu doar că am plecat cu orhideea în mână şi până am ajuns acasă aproape că nu mi-am luat ochiii de la ea. O plantă de talie mică, cu multe, multe tulpini, frunze , bobocei şi flori. Parcă ţineam în mână o micuţă comoară. Asta a fost prima senzaţie când am luat ghiveciul din raft. 




   Forma florilor este una uimitoare. În plus au o gingăşie greu de egalat. Paradoxal,  aceste flori  par să aibă o personalitate aparte, puternică. Dacă stau să mă gândesc puţin, datorită nevoilor mai speciale pe care le reclamă această specie, chiar este o plantă cu personalitate. Dar tot vorbesc despre asta şi nu spun concret ce vrea această orhidee. În primul rând şi de loc de neglijat, este foarte puţin tolerantă faţă de temperaturi mai mari de 21-22 de grade Celsius. Ăsta este lucrul de care mă tem cel mai tare. La mine în balcon, vara, ajunge temperatura şi la 33 de grade. 





   Va trebui să improvizez ceva pentru ca temperatura din jurul plantei să nu depăşească foarte mult cerinţele ei. Nu va fi uşor. Am primit sfaturi de la cineva care creşte cu succes această specie, doar că pe alte meleaguri, unde clima este mai favorabilă (mulţumesc, Radu M.!) Ar  fi nevoie de umiditate constantă, asigurată prin pulverizări repetate, şi bile de argilă expandată plasate în vase cu apă sub ghiveci.  Apa, evident, nu trebuie să ajungă la rădăcini. Şi pentru că a venit vorba de rădăcini, acestea sunt foarte sensibile la apa calcaroasă. Va trebui să ud orhideea cu apă cât mai pură. Recomandată şi cel mai uşor de procurat este apa de ploaie. Orhideea se udă din abundenţă, dar nu se "inundă". Substratul nu trebuie să se usuce niciodată complet. Şi ele, rădăcinile, au nevoie de răcoare. Dacă ar fi să fac o listă, aş scrie aşa: umidificator, bile de argilă, pulverizator, apă de ploaie, substrat poros, ghiveci de ceramică, ventilator. Iar pe altă listă ar trebui să scriu aşa: răbdare, atenţie, calm, dragoste. Dintre toate ...un singur lucru îmi lipseşte: ghiveciul de ceramică.  


   Am fost sfătuită să replantez orhideea o dată la 6 luni. Cam complicat pentru mine. Nu operaţiunea în sine este problema ci teama de a nu deranja orhideea prea mult. Dar dacă aşa e mai bine atunci voi avea grijă să o deranjez cât mai puţin. Dacă la celelalte specii îngrăşământul are un rol foarte important, la Masdevallia acesta trebuie administat cu zgârcenie. Se va dilua în măsură mai mare. Cum spunea Radu, un sfert din doza normală cu care se udă restul orhideelor. 
   Sper ca orhideea mea să fie totuşi un hibrid mai tolerant. De când am cumpărat-o, în urmă cu puţine  săptămâni, pare să meargă foarte bine. S-au deschis bobocii cu care am cumpărat-o şi se văd noi creşteri. Cred că sunt viitoare tulpiniţe care sper să apuce să facă şi flori. E drept că până acum temperatura pe timp de zi a fost cu mici excepţii una destul de bună. Noaptea a fost ideală. Dar de acum încolo vor veni zile călduroase şi ....distracţia abia începe. 
    

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Timbre şi orhidee



   Când eram copil, pe la 10-12 ani, făcusem o pasiune pentru timbre. Timbrele filatelice, care se găseau relativ uşor şi pe care acum le găseşti doar pe internet sau la vreo două magazine din Bucureşti. Aveam un clasor destul de gros, în care colecţionam fel de fel de timbre. Eram foarte mândră de el pentru că aveam "serii" de timbre pe care le dobândisem foarte greu. Nu lipsea nimic din el, aveam timbre cu flori, cu animale, cu teme istorice, cu teme sportive şi câte şi mai câte .. Timbre mici, timbre mari, timbre străine sau româneşti, timbre rare, timbre comune, timbre obişnuite sau deosebite. Nu plecam nicăieri fără clasorul meu pentru că nu se ştia ce "schimb" important aş fi putut să fac. Colecţionarea timbrelor filatelice era atunci o treabă foarte serioasă. Eram fascinată de fiecare noutate, de fiecare timbru nou pe care nu-l mai văzusem, de fiecare imagine nouă şi colorată imprimată pe mica bucăţică de hârtie lipicioasă. Îmi amintesc ce nebunie era să ai un timbru neştampilat. Îmi amintesc fluturii, caii, florile, .... îmi amintesc cu nostalgie de toate astea. A fost singura mea pasiune serioasă din copilărie.
   
 


 

    Anii au trecut. Şi nu mă gândeam că voi mai avea o pasiune .. serioasă. Sigur, fiecare om e pasionat de ceva, dar pasionaţi cu adevărat sunt puţini. Acum, lucrurile sunt un pic altfel. Mintea de om matur gestionează altfel pasiunea. Sau cel puţin aşa ar trebui. Şi nu în faţa noului, ci în faţa detaliilor.  Şi dacă stau bine să mă gândesc, acum cea care gestionează pasiunea este de fapt .. inima.
   Nu aş putea să fac o paralelă între cele două pasiuni. Cea de acum e mai intensă şi mai nebună. O simt altfel. Şi parcă trăiesc cu ea de când mă ştiu. Am citit de curând, spunea cineva că pasiunea pentru orhidee este cea mai fascinantă dintre pasiuni. Perfect adevărat. Este fascinant să vezi cum creşte şi înfloreşte o orhidee, este fascinant să descoperi un nou parfum sau o nouă culoare. Fascinant este momentul când afli cum este floarea unei orhidee despre care nu ştiai cum va fi. Ce emoţie frumoasă când vezi un mugure floral sau o frunză nouă sau vârful unei mici rădăcinuţe.



    Sunt multe lucruri fascinante care fac din această pasiune una dintre cele mai frumoase. De exemplu puterea orhideelor de a lupta pentru supravieţuire. Au o forţă unică, cred eu, de a renaşte. Se spune despre ele că atunci când se simt ameninţate vor să lase urmaşi. Plantele aflate în pericol produc keiki. Aceştia au misiunea de a duce mai departe frumuseţea plantei "mamă". Frumuseţea şi toate caracteristicile moştenite. Dar nu numai plantele aflate în pericol produc keiki. Ci şi cele care sunt sănătoase şi au condiţii excelente.  Micii keiki care cresc pe tijele florale sunt cei mai atrăgători din punct de vedere estetic şi ... de ce nu ... emoţional. Sau plantele cu serioase probleme cauzate de diverşi factori. Acestea au de dus o bătălie dură, dar din care de cele mai multe ori ies învingătoare. Un alt lucru fascinant este atunci când din diferite motive o tijă florală nu ajunge să-şi ducă misiunea până la capăt. Ce face orhideea? Produce o altă tijă. Campioane la acest capitol sunt orhideele Vanda şi Phalaenopsis.



                     
   Să mai spun ceva despre fascinaţia formelor şi culorilor? În ce cuvinte le-aş putea descrie? Despre care aş putea să spun că este mai frumoasă? Cu siguranţă nu se pot face comparaţii între specii, şi cu atât mai puţin între hibrizi. Da, Phalaenopsis este de departe cea mai populară dintre orhidee. Nu pot enumera combinaţiile de culori întâlnite la această orhidee. Şi nu pot spune nici că cele cu pseudobulbi, gen Oncidium, sunt mai frumoase şi mai variate. La fel cum nu pot spune nici despre Vanda că este mai frumoasă decât unele sau altele. Mai interesantă poate. Sau cum să compar Cattleya cu Ludisia? Fiecare în parte are ceva deosebit, fiecare în parte are farmecul şi frumuseţea ei. Tocmai asta le face atât de fascinante. Din nou. 
   Despre pasiunea mea din copilărie pentru timbre nu-mi mai amintesc cum a început. Şi nici cum s-a sfârşit. Despre pasiunea mea pentru orhidee însă îmi amintesc perfect. Ziua aceea o am în minte ca şi cum a fost ieri. Şi mi-o voi aminti mereu până la cel mai mic detaliu.