sâmbătă, 27 decembrie 2014

Ludisia discolor

   I se mai spune şi "Jewel Ochid". Deşi nu se bucură de aceeaşi notorietate ca alte specii, este întradevăr una dintre cele mai gingaşe şi frumoase orhidee. Iar ceea ce este cu adevărat uimitor este faptul că atunci când nu are flori, frunzele suplinesc cu mare succes nevoia de frumos a privitorului.
    Am Ludisia de un an şi ceva. Anul acesta este la a doua înflorire. A fost o plantă modestă dar care a evoluat neaşteptat de bine. Nu este pretenţioasă şi pare să se adapteze cu uşurinţă la orice condiţii. Dacă alte orhidee se resimt din cauza lipsei soarelui, ei bine, Ludisia pare că nu a fost stresată absolut deloc. Dar să vedem de unde am plecat şi cum suntem azi, în mijlocul Sărbătorilor de iarnă.
   Planta pe care am primit-o în urmă cu mai bine de un an era aşa:



   Câteva tulpini crescute în stilul caracteristic. Nu mi se părea atunci o orhidee cu potenţial, dar eram bucuroasă totuşi că ajunsese la mine şi îi promisesem că voi avea grijă de ea şi o voi iubi la fel de mult ca pe toate celelalte orhidee. La puţin timp am transplantat-o într-un nou ghiveci. Nu a deranjat-o deloc acest lucru, ţinând cont că deja se vedeau noi generaţii venind din urmă.


   Aşadar, mutată în alt ghiveci şi-a văzut de treabă şi a crescut frumos. Nu a avut mari pretenţii. S-a dezvoltat cum a ştiut ea mai bine, fără să ceară umiditate, lumină, apă sau îngrăşământ mai mult sau mai puţin decât restul orhideelor. Cea mai cuminte orhidee.
    Când a venit momentul să facă flori, m-am bucurat să văd că pe lângă noi tulpiniţe acum avea şi o tijă florală. Nu a contat că era doar una singură. Aveam să fiu sigură că data viitoare va fi mai bine.


   După ce au trecut florile a fost pur şi simplu o explozie de creşteri noi. Noi şi noi tulpiniţe creşteau din ghiveci şi luau drumul spre lumină. O înghesuială atât de mare nu mai întâlnisem la nicio orhidee. Devenea din ce în ce mai greu să ud planta pentru că tulpiniţele aveu frunze şi nu voiam să le afectez în vreun fel. Apoi a venit ziua când am hotărât că toate orhideele mele trebuiau stropite preventiv contra diferiţilor dăunători. A fost stropită şi Ludisia. Un lucru pe care acum îl regret. Frunzele acelea minunate, cu textura mătăsos-catifelată, ce reflexii strălucitoare, arătau într-un fel cel puţin ciudat. Dar lupta contra dăunătorilor era mai importantă. 


   Am decis la un moment dat că stropii aceia de fungicid-acaricid trebuiau îndepărtaţi. Cum? Simplu. Cu duşul. Ce putea să se întâmple rău? Ei bine, toată coroana aceea frumoasă de frunze a avut de suferit. Rând pe rând frunzele căpătau pe margini o culoare roşiatică. Apoi se extindea pe toată frunza, după care în final aceasta se usca. Făcusem o altă mare greşeală. Duşul. Doar ştiam că frunzele nu trebuie udate dar cum puteam altfel să îndepărtez substanţa contra dăunătorilor? Un duş foarte scurt a creeat o problemă de lungă durată. Şi acum, după multe săptămâni, încă mai sunt frunze care se usucă. Şi ce este mai rău.... nici măcar nu am scăpat de stropii aceia. 


    Biata mea Ludisia, cu frunzele decimate, mi-a făcut însă o mare bucurie. Mai mult de 14 muguraşi de tije florale au scos căpuşoarele la lumină. Avea să urmeze un spectacol grozav. Nu-mi venea să cred ce putere avea această orhidee. După o lună de zile în care soarele a stat ascuns după o perdea de nori insistentă, Ludisia şi-a etalat cu eleganţă toate tijele florale încărcate de boboci şi flori. De câte ori o privesc aproape că îmi dau lacrimile de atâta frumuseţe şi gingăşie. 






   Substratul este unul format din fibră de cocos şi turbă, scoarţă foarte mărunţită şi câteva bucăţi de pliestiren expandat. Udarea se face atunci când acesta este aproape uscat. Umiditatea este importantă dar nu la valori foarte mari. Lumina este esenţială dar un loc umbrit nu va afecta planta în niciun fel. Cum spuneam, este foarte cuminte, tolerantă şi puternică. 
  Atipică faţă de majoritatea orhideelor, Ludisia are frunzele şi tijele florale învelite în perişori foarte fini. Tulpinile sunt noduroase şi lucioase. Cresc atât pe verticală cât şi într-un mod mai ciudat, după cum se vede şi în imagini. Florile sunt de dimensiuni foarte mici , de culoare albă întotdeauna şi parfumate discret. 
   N-aş putea să renunţ la această orhidee niciodată. Chiar dacă înfloreşte o singură dată pe an, este uimitoare, fascinantă, adorabilă ..... minunată. Dar în alt sens decât pot descrie cu aceleaşi cuvinte o altă orhidee. 
   Dacă aveţi ocazia să cumpăraţi această specie, nu staţi pe gânduri. Aţi putea fi uimiţi de satisfacţia pe care v-o poate oferi creşterea ei. 

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Phalaenopsis peloric Big Lip Pink

   O floare altfel, ce se înscrie cu succes în categoria orhideelor "must have".
   Exemplarul pe care l-am găsit azi în magazin nu este neapărat spectaculos, dar este atrăgător cu siguranţă.
   În afară de labelumul ieşit din tipare, orhideea este absolut identică cu cele obişnuite. Nici frunzele şi nici rădăcinile nu au nimic altfel. Singura care face diferenţa este floarea.



  Există la ora actuală mai multe modele de Big Lip, dar fiind în număr mult mai redus, aceste se găsesc ocazional în magazine. Pot spune că am avu noroc să găsesc astăzi acest exemplar, şi am fost destul de surprinsă. Mă aşteptam ca şi preţul să fie unul pe măsură. Dar, tot surprinzător, a costat la fel ca o orhidee obişnuită. 




  Pentru că este un hibrid apărut destul de recent pe piaţa orhideelor, şi pentru că s-a lucrat destui ani pentru realizarea câtor mai frumoase variante, vă invit să citiţi istoria orhideei Phalaenopsis Big Lip în articolul de pe acest seit : http://blog.xuite.net/tyingshin/twblog/136073487-The+Hybridization+of+Big+Lip+Form+Peloric+Phalaenopsis---1
În prezent există mai multe modele şi culori, unele mai frumoase ca altele. Nu ezitaţi să cumpăraţi un exemplar atunci când îl găsiţi în magazine. Până la urmă, orhideea aceasta nu are nicio pretenţie aparte faţă de alte orhidee din această specie.

luni, 1 decembrie 2014

Poveşti de iarnă

  Iarnă. Din nou Decembrie. Dacă aş fi avut un blog despre ... trandafiri, de exemplu, nu prea aş fi avut ce să scriu. Dar cu orhideele este altă poveste. O poveste ce se întâmplă în fiecare an, o poveste cu şi despre flori minunate, trezite la viaţă tocmai când altele dorm în aşteptarea primăverii. Aproape paradoxal, acum este perioada în care orhideele se pregătesc de un fascinant spectacol floral. Cele mai multe orhidee Phalaenopsis îşi cresc tijele pe care vor înflori minunate flori mătăsoase, catifelate şi colorate. În imaginea de mai jos sunt doar o parte dintre orhideele pe care le aştept să înflorească.


   Unele dintre ele au mai fost înflorite, altele mi-au făcut o reală surpriză. De ce surpriză? Pentru că, de exemplu, o Phalaenopsis miniatură, crescută în bile de argilă, s-a hotărât ca pentru prima reînflorire de la achiziţie să mă încânte cu două tijuţe. Altele, cumpărate nu de mult, înfloresc acum din nou. Câteva dintre veterane s-au gândit să se dea şi ele în spectacol. Parcă s-au luat la întrecere, care să fie mai harnică şi mai frumoasă. Probabil se gândesc că dintre toate una singură va fi "Prinţesa Iernii".
   Cu toate că perioada aceasta e una în aşteptare de noi înfloriri, există şi un mare impediment. Soarele se dă dispărut cu săptămânile şi stai cu sufletul la gură gândindu-te care dintre orhidee îi va simţi lipsa cel mai mult. Ca o mare iubitoare de lumină, Vanda Kulwadee Big Spot, a resimţit lipsa soarelui şi a dus la finalul înfloririi doar o singură floare.


   Din şase bobocei, unul singur a rezistat până la final şi s-a deschis timid, parcă trist că a rămas doar el.
   Vanda Princess Mikasa White Angel, a fost mai norocoasă. A prins mai multe zle însorite şi a putut la final să-şi etaleze toate florile. La ea, ca de fiecare dată, tija a crescut mai repede. Este una dintre cele mai harnice orhidee Vanda. Înfloreşte de mai multe ori pe an, tja e grăbită din prima până în ultima zi, iar florile mereu uimitoare şi spectaculoase. La cea mai recentă înflorire, Micul Îngeraş era aşa:


  Nu doar Phalaenopsis înfloreşte în această perioadă. O poveste frumoasă are şi Beallara. Cumpărată în primăvară, a făcut flori din nou în vara acestui an, doar că difereau puţin de cele cu care o achiziţionasem. Acum are o tijă nouă încărcată de flori minunate, identice cu cele de la început. Mi-a dat câteva emoţii şi de data asta pentru că prima floare deschisă nu avea labelum. Am fost puţin uimită, şi puţin dezamăgită, dar m-am liniştit când restul florilor au înflorit normal. Acelaşi model senzaţional, aceleaşi culori vibrante mă fac să nu mă mai satur privind-o.




   O altă orhidee, cumpărată la sfârşitul lunii Septembrie, a deschis acum florile de pe a doua tijă florală. Odontonia Pacific Paranoia 'Otherside of Cool' , a fost o mare surpriză pentru mine când am găsit-o în magazin. Florile seamănă mai degrabă cu cele ale orhideei Colmanara, culorile sunt puţin ciudate, combinaţia dintre petale, sepale şi labelum nu este una de excepţie. Totuşi floarea este atrăgătoare, iar planta în sine nu pare să facă parte din grupul celor greu de crescut. Sper ca şi în viitor să se dezvolte frumos. Abia de acum înainte voi putea să observ ritmul de creştere al noilor pseudobulbi şi voi putea învăţa despre ea ce îi place şi ce nu.



  În această perioadă este foarte important să asigurăm condiţii cât mai bune şi să ferim plantele de eventuale probleme. În primul rând nu trebuie să ne grăbim când ieşim din magazin cu o orhidee proaspăt cumpărată. Nu o punem în plasa de cumpărături şi plecăm în frig. Are nevoie de un ambalaj rezistent, care să o ferească atât cât se poate de temperaturile scăzute de afară. În caz contrar, orhideea va avea de suferit atât de mult, încât mai mult de câteva zile nu va supravieţui. Asiguraţi-vă că nu simte frigul până ajungeţi acasă. Acasă, asigraţi-vă că are lumină suficientă, că nu stă deasupra sau lângă vreo sursă de căldură, că umiditatea şi circulaţia aerului sunt bine puse la punct, că nu ajung la ea curenţi de aer rece, şi că temperatura este una între 18 şi 25 de grade. Nu o aşezaţi lângă alte plante, ar putea avea dăunători încă nedescoperiţi. Ar fi bine să fie izolată vreo două săptămâni de restul plantelor.

 

  Nu vreau să închei acest articol înainte de a vă împărtăşi o mare bucurie. Şi pentru că cele mai citite articole de pe blog sunt cele despre îngrijirea orhideei Dendrobium nobile, am acum confirmarea că această specie a fost cucerită şi de mine. Cucerită ca un trofeu, pentru că a fost o luptă între mine şi Dendrobium. O luptă frumoasă, cu multe întrebări, şi cu multe emoţii la final.


   Da, am reuşit să conving două dintre orhideele Dendrobium nobile să facă flori. Nu multe, dar pentru mine este un pas important. Am aplicat cerinţele învăţate şi se pare că unele orhidee chiar trebuie crescute după carte. Aşa cum scriam în primul articol despre această specie, trebuie ţinut cont de diferenţa de temperatură, de udarea cu prudenţă pe timpul câtorva săptămâni, şi de toate celelalte lucruri ce trebuie avute în vedere pentru reuşita înfloririi. Cum spuneam, de data asta o reînflorire timidă, cu atât mai mult cu cât nu este singura de anul acesta.

Poveştile de iarnă vor continua, cu noi protagoniste despre care mai am de povestit.