sâmbătă, 27 decembrie 2014

Ludisia discolor

   I se mai spune şi "Jewel Ochid". Deşi nu se bucură de aceeaşi notorietate ca alte specii, este întradevăr una dintre cele mai gingaşe şi frumoase orhidee. Iar ceea ce este cu adevărat uimitor este faptul că atunci când nu are flori, frunzele suplinesc cu mare succes nevoia de frumos a privitorului.
    Am Ludisia de un an şi ceva. Anul acesta este la a doua înflorire. A fost o plantă modestă dar care a evoluat neaşteptat de bine. Nu este pretenţioasă şi pare să se adapteze cu uşurinţă la orice condiţii. Dacă alte orhidee se resimt din cauza lipsei soarelui, ei bine, Ludisia pare că nu a fost stresată absolut deloc. Dar să vedem de unde am plecat şi cum suntem azi, în mijlocul Sărbătorilor de iarnă.
   Planta pe care am primit-o în urmă cu mai bine de un an era aşa:



   Câteva tulpini crescute în stilul caracteristic. Nu mi se părea atunci o orhidee cu potenţial, dar eram bucuroasă totuşi că ajunsese la mine şi îi promisesem că voi avea grijă de ea şi o voi iubi la fel de mult ca pe toate celelalte orhidee. La puţin timp am transplantat-o într-un nou ghiveci. Nu a deranjat-o deloc acest lucru, ţinând cont că deja se vedeau noi generaţii venind din urmă.


   Aşadar, mutată în alt ghiveci şi-a văzut de treabă şi a crescut frumos. Nu a avut mari pretenţii. S-a dezvoltat cum a ştiut ea mai bine, fără să ceară umiditate, lumină, apă sau îngrăşământ mai mult sau mai puţin decât restul orhideelor. Cea mai cuminte orhidee.
    Când a venit momentul să facă flori, m-am bucurat să văd că pe lângă noi tulpiniţe acum avea şi o tijă florală. Nu a contat că era doar una singură. Aveam să fiu sigură că data viitoare va fi mai bine.


   După ce au trecut florile a fost pur şi simplu o explozie de creşteri noi. Noi şi noi tulpiniţe creşteau din ghiveci şi luau drumul spre lumină. O înghesuială atât de mare nu mai întâlnisem la nicio orhidee. Devenea din ce în ce mai greu să ud planta pentru că tulpiniţele aveu frunze şi nu voiam să le afectez în vreun fel. Apoi a venit ziua când am hotărât că toate orhideele mele trebuiau stropite preventiv contra diferiţilor dăunători. A fost stropită şi Ludisia. Un lucru pe care acum îl regret. Frunzele acelea minunate, cu textura mătăsos-catifelată, ce reflexii strălucitoare, arătau într-un fel cel puţin ciudat. Dar lupta contra dăunătorilor era mai importantă. 


   Am decis la un moment dat că stropii aceia de fungicid-acaricid trebuiau îndepărtaţi. Cum? Simplu. Cu duşul. Ce putea să se întâmple rău? Ei bine, toată coroana aceea frumoasă de frunze a avut de suferit. Rând pe rând frunzele căpătau pe margini o culoare roşiatică. Apoi se extindea pe toată frunza, după care în final aceasta se usca. Făcusem o altă mare greşeală. Duşul. Doar ştiam că frunzele nu trebuie udate dar cum puteam altfel să îndepărtez substanţa contra dăunătorilor? Un duş foarte scurt a creeat o problemă de lungă durată. Şi acum, după multe săptămâni, încă mai sunt frunze care se usucă. Şi ce este mai rău.... nici măcar nu am scăpat de stropii aceia. 


    Biata mea Ludisia, cu frunzele decimate, mi-a făcut însă o mare bucurie. Mai mult de 14 muguraşi de tije florale au scos căpuşoarele la lumină. Avea să urmeze un spectacol grozav. Nu-mi venea să cred ce putere avea această orhidee. După o lună de zile în care soarele a stat ascuns după o perdea de nori insistentă, Ludisia şi-a etalat cu eleganţă toate tijele florale încărcate de boboci şi flori. De câte ori o privesc aproape că îmi dau lacrimile de atâta frumuseţe şi gingăşie. 






   Substratul este unul format din fibră de cocos şi turbă, scoarţă foarte mărunţită şi câteva bucăţi de pliestiren expandat. Udarea se face atunci când acesta este aproape uscat. Umiditatea este importantă dar nu la valori foarte mari. Lumina este esenţială dar un loc umbrit nu va afecta planta în niciun fel. Cum spuneam, este foarte cuminte, tolerantă şi puternică. 
  Atipică faţă de majoritatea orhideelor, Ludisia are frunzele şi tijele florale învelite în perişori foarte fini. Tulpinile sunt noduroase şi lucioase. Cresc atât pe verticală cât şi într-un mod mai ciudat, după cum se vede şi în imagini. Florile sunt de dimensiuni foarte mici , de culoare albă întotdeauna şi parfumate discret. 
   N-aş putea să renunţ la această orhidee niciodată. Chiar dacă înfloreşte o singură dată pe an, este uimitoare, fascinantă, adorabilă ..... minunată. Dar în alt sens decât pot descrie cu aceleaşi cuvinte o altă orhidee. 
   Dacă aveţi ocazia să cumpăraţi această specie, nu staţi pe gânduri. Aţi putea fi uimiţi de satisfacţia pe care v-o poate oferi creşterea ei. 

Niciun comentariu :