sâmbătă, 25 iulie 2015

Dendrobium nobile, înflorire de vară

  Ştiu că este subiectul vostru preferat, aşa că revin cu noutăţi despre orhideea Dendrobium nobile. Cele peste 7.500 de vizualizări doar la acest capitol, m-au determinat să scriu ultimile noutăţi într-un articol separat. Se pare că şi celor doi Dendrobiumi le place să li se acorde atenţie, iar pentru asta au ales să facă flori în plină vară, mai exact în plină caniculă, ţinând cont că ultima vreme temperaturile au depăşit 32 de grade, urmând să ajungă chiar la 39 în zilele care vin. Dar să lăsăm vremea şi să vorbim despre protagoniştii acestui articol.
   Am să încep cu Dendrobium Comet King Akatsuki pentru că el .. de fapt ea...s-a lăsat cel mai mult aşteptată. Nu cu mult timp în urmă am văzut muguraşii pe tulpină, şi mă gândeam cu groază că orhideea mea se hotărâse să facă keiki. O perioadă mi-era şi teamă să mă mai uit la evoluţia muguraşilor. În nici un caz nu mă gândeam la boboci. Apoi am văzut că şi celălalt avea muguraşi pe tulpini. . Am zis că asta nu se poate ... cum să facă keiki în acelaşi timp... Era prea mult pentru mine. Deja mă gândeam unde am greşit, câtă apă le-am dat şi dacă locul unde fuseseră aşezaţi era potrivit. Apoi ... Şoc! Şi al treilea Dendrobium avea muguraşi. Mi-a fost clar că de acolo nu pot creşte keiki. Doar cele trei orhidee nu-şi făcuseră un plan să-mi întindă nervii la cote maxime. Au trecut câteva zile şi am realizat că muguraşii sunt bobocei în devenire. Se formau, după stadiul fiecărei plante cu multă precizie, spre bucuria şi liniştea mea. Akatsuki nu a fost foarte harnic. Două bucheţele a câte două flori au reuşit să răzbească pe vremea asta călduroasă şi în final au şi înflorit. Unul nu a mai evoluat.















Am fost mulţumită şi cu atât. Mi-ar fi plăcut mai multe flori dar ţinând cont de anotimp, şi de ceea ce crezusem eu iniţial că vor fi acei muguraşi, era perfect.
  Florile şi-au păstrat în mare măsură nuanţele, forma şi parfumul. Era de aşteptat, pentru că la Dendrobium nobile nu se prea întâmplă ca la Phalaenopsis sau alte specii, să se modifice aspectul florilor, sau părţi din acesta. Sepalele au acelaşi farmec dat de micile volănaşe fără de care floarea nu ar mai fi fost atât de frumoasă. Iar pata de culoare de pe labellum este exact aşa cum trebuie. O combinaţie minunată de culori şi forme.
   Spuneam că şi parfumul este neschimbat. Da, acelaşi parfum deosebit, cu note florale şi accente ce nu le pot descrie. Un parfum rafinat, rar întâlnit.

   Dendrobium Spring Dream "Apollon". În acest context se potrivea mai bine Summer Dream, aşa cum la Dendrobium Akatsuki, se potrivea mai bine Comet Quinn. Dar nu pot schimba eu numele în funcţie de anotimp sau după alte criterii. Apollon a fost puţin mai harnică. Are patru bucheţele a câte trei flori, pe două tulpini noi. Ea a mai fost înflorită şi anul trecut în iarnă. Mă aşteptam ca următoarea înflorire să fie tot iarna sau primăvara devreme.













   Evident că şi Apollon şi-a păstrat florile identice comparativ cu cealaltă înflorire. La fel şi parfumul. Chiar dacă florile nu sunt atât de spectaculoase ca şi la Akatsuki, parfumul compensează din plin. Un amestec de citrice şi flori de câmp .. divin. Spre deosebire de ceilalţi doi Dendrobiumi, Apollon este activ pe mai multe planuri. De obicei când au flori orhideele nu prea se sinchisesc de frunze sau alte noi creşteri. Sigur, nu e o regulă, mai sunt şi excepţii. Drept dovadă, ele câteva creşteri de noi pseudobulbi, care au prins curaj şi cresc voinici pe lângă tulpinile înflorite.


    Cel de-al treilea Dendrobium nu a putut face faţă căldurii. Deşi planta este matură şi pseudobulbii destul de puternici, bobocii nu s-au putut adapta. O singură floare a avut putere dar pentru o singură zi. Sper din suflet ca la iarnă, atunci când este perioada lor de înflorire cea mai bună, să pot vedea mai multe flori şi nu doar pentru scurt timp. Momentan nu are keiki pe tulpini. Au fost la un moment dat doi, pe care i-am detaşat şi replantat în alte vase. Acum le urmăresc evoluţia pentru a vă putea povesti cum se descurcă un keiki de Dendrobium nobile după ce a fost separat de planta mamă.



 
Cum s-au produs aceste reînfloriri în mijlocul verii rămâne un mister pentru mine. Ştim că pentru a face flori, Dendrobium nobile are nevoie de o perioadă de repaus şi diferenţe de temperatură între zi şi noapte bine definite. Acum  nu au beneficiat de diferenţe majore şi nici nu au avut perioadă de repaus. Au stat însă pentru câteva săptămâni la lumină mai difuză. Să fi fost asta suficient? 



joi, 16 iulie 2015

Phalaenopsis Sweet Memory Liodoro, ceva interesant..

   Tocmai ce spuneam în articolul precedent că în toamnă voi diviza şi transplanta orhideea phalanopsis Sweet Memory Liodoro. Ei bine... am făcut asta mai repede decât aş fi vrut. Mi s-a părut că nu e totul ok, iar în plus, din cauza poziţiei în ghiveci, am şi trântit-o, riscând ca acest lucru să se repete. Aşa că am ales să o transplantez, nu înainte de a separa cele două plante mai tinere. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că acest lucru nu era chiar atât de simplu. De fapt, operaţiunea în sine a fost mult mai uşoară decât dacă aş fi avut de-a face cu două plante crescute chiar pe tulpina mamei lor. Doar că ceea ce am întâlnit în acest caz a fost ceva mai aparte.
   Când am cumpărat orhideea, am observat că plantele mai tinere crescuseră cumva la distanţă de coletul mamei dar nu puteam să-mi dau seama cum. Am avut impresia la un moment dat că sunt plante separate. Dar nici asta nu părea sigur. Erau destul de înghesuite şi greu puteai să-ţi dai seama ce şi cum. Ei bine, cu ocazia transplantării lucrurile s-au lămurit. Lămurit e un fel de-a spune. Acum şi-au făcut loc alte întrebări. Dar ca să nu mai lungesc vorba, să trecem la .. poze.
   Imediat cum am scos plantele din substrat mi-am dat seama de "legătura" dintre ele. Nu ştiu cum se numeşte pentru că încă nu am găsit informaţii despre acest lucru. Este practic o creştere asemănătoare unei tije florale.






   Doar că nu este nici pe departe o tijă florală. La un capăt era planta mamă iar la celălalt puiul. Pe una dintre aceste tije am descoperit doi muguri. Cu siguranţă de acolo vor creşte alte plante. Mi se pare uimitor acest fel de înmulţire al orhideei. La majoritatea orhideelor Phalaenopsis keiki apar la baza tulpinii (keiki bazali) sau pe tijele florale. Niciodată nu am mai văzut ceea ce am descoperit la Liodoro. Acum sunt sigură că este ceva specific doar ei, înţelegând abia acum de ce atunci când am cumpărat-o absolut toate celelalte ghivece cu această orhidee conţineau cel puţin două plante.




Un lucru interesant am observat şi la rădăcini. Cele ale plantei mature au o culoare dubioasă. Iniţial când am scos planta din substrat ... m-am cam speriat. Culoarea lor este de un gri foarte închis. Am crezut că sunt compromise. Dar iar am fost uimită să constat că interiorul este verde iar ca textură sunt foarte tari. Nici vorbă să fie compromise. Care este explicaţia? Nu ştiu. Va trebui să cercetez. Rădăcinile celorlalte două plante arată cât se poate de normal. Poate vârsta..Sau poate are legătură cu substratul folosit .. Cert este că umede fiind au o culoare normală. 




Şi pentru că orhideea a fost plantată iniţial într-un amestec de scoarţă de pin (nu de copac... cum spun unii..) şi bucăţi de argilă expandată, am ales şi eu aceeaşi variantă pentru transplantare. Aş fi putut să aleg foarte bine oricare dintre ele, scoarţă sau argilă, dar am preferat să nu stresez inutil orhideele.Cele mici sunt pe cont propriu de acum, iar planta mamă se simte probabil eliberată. 





Pentru puiul mai mic am ales un vas de dimensiuni mai reduse dar satisfăcător pentru rădăcini. Pentru planta matură am ales aceeaşi dimensiune de ghiveci. Nu a fost necesar un vas mai mare. 
Nu-mi place că am făcut această operaţiune când temperaturile de afară sunt de peste 30 de grade. Poate fi un stres în plus pentru plante. Dar le-am aşezat într-un loc cu mai multă umbră până ce voi vedea că sunt pe calea cea bună. Umiditate, ventilarea aerului, şi puţin noroc. Pentru că au vârfuri active la rădăcini şi frunze noi în creştere, sper că totul va fi bine. Iar la toamnă ... cine ştie... poate facem şi flori. 


luni, 13 iulie 2015

Înfloriri şi achiziţii de vară

  A trecut prea mult timp de când nu am mai scris ceva pe blog. Aşa că acesta va fi un articol lung, cu multe imagini, şi sper plăcut de citit. Timpul nu mi-a prea fost prieten în ultima perioadă însă pasiunea pentru orhidee a rămas aceeaşi. Încet, încet lucrurile revin la normal şi sper ca cei care citesc blogul în mod constant să se bucure de noi articole şi poveşti cu orhidee.
  Spuneam în titlul despre înfloriri. Se ştie că majoritatea orhideelor înfloresc cel mai adesea în perioada toamnă-iarnă. Şi asta datorită diferenţelor de temperatură mai accentuate în respectiva perioadă. Dar sunt şi excepţii, evident. Orhideea Phalaenopsis este campioana înfloririlor pe tot parcursul anului. Dar nici orhideea Vanda nu se lasă mai prejos. Cu mare uimire am constatat că şi Dendrobium nobile înfloreşte în plină vară. Dar pentru că este subiectul cel mai căutat pe blog, îi voi rezerva un articol separat. Ştiu că vă place.
   Revenind la Phalaenopsis, surpriza verii au fost două exemplare cumpărate de mai bine de 2 ani şi care nu mai dădeau nici un semn că ar vrea să înflorească. Una dintre ele avea o scuză. În tot acest timp s-a concentrat pe creşterea a 2 keiki bazali, ajunşi în final la fel de mari ca şi planta mamă. Unul dintre ei a făcut o tijă lungă plină de bobocei şi o ramificaţie. La fel a fost şi când am cumpărat-o. Florile sunt de mărime medie spre mică, nu au parfum, iar combinaţia de culori şi textura mătăsoasă fac din Picollo Red o orhidee pe care şi-ar dori-o oricine.

Phalaenopsis Picollo Red

   Cealaltă nu a avut nicio scuză. Nici acum nu ştiu de ce i-a trebuit atât de mult timp să reînflorească. Florile sunt foarte puţin diferite de cum erau atunci când am cumpărat-o. Dar la fel de frumoase şi cu acelaşi model care m-a atras. Nu ştiu cum se numeşte exact, dar poate voi reuşi să o identific. Lucru din ce în ce mai greu de făcut, recunosc. Nu toţi hibrizi noi sunt catalogaţi sau înregistraţi, aşa că mulţi rămân doar "No id", adică fără identitate.

Phalaenopsis NO ID
   Una dintre cele mai iubite orhidee Phalaenopsis din colecţia mea este Sweet Memory Liodoro. A fost harnică în această vară şi a mai facut câteva flori pe ramificaţii vechi şi pe o tijă nouă. Nu multe dar la fel de frumoase, speciale şi ... parfumate. Dumnezeiesc parfum.. La aşa o frumuseţe nu putea să se potrivească un parfum mai frumos. Sublim! Acum florile deja sunt spre final iar la începutul toamnei va trebui să separ cele 3 plante din ghiveci. Deja este înghesuială prea mare şi cred că orhideea începe să se resimtă.

Phal. Sweet Memory Liodoro
  O mică prinţesă, pe care de asemenea o iubesc foarte mult, este Phal. Pink Panther. De câteva luni bune tot înflorită este. O plantă tânără, cu mare potenţial şi flori încântătoare. Este plantată în bile de argilă expandată şi pare să fie foarte fericită. De fapt, nu pare. Chiar este. Asta înţeleg eu de la ea, din moment ce este înflorită de atâta timp. Regimul de udare este aproape identic cu cel al orhideelor plantate în scoarţă. Nu este sistem semi-hidroponic. Acum vara ar fi mers dar nu vreau să mai risc.

Phalaenopsis Pink Panther
   Brother Sara Gold. Înflorită şi ea cu multă dărnicie. Gold am înţeles de la ce vine. Dar numele nu spune nimic despre parfumul acestei orhidee. Ştiţi voi, sunt diferite parfumuri, care mai de care mai plăcute... Orhideele pot avea parfum de frezii, iasomie, narcise, scorţişoară, piper, ciocolată... etc. Dar eu nu mi-am imaginat niciodată că o orhidee poate mirosi ... că parfum nu pot să spun... a ... bacon. Cum aşa? Bacon? Exact! Aveţi idee ce surprinsă am fost? Povesteam cuiva şi m-a întrebat în glumă:" bacon crud sau prăjit?" Evident crud. Florile, deşi poartă acest miros destul de discret de altfel, sunt minunate. Culoarea este vibrantă, spectaculoasă. Se remarcă lipsa mustăcioarelor, la fel ca şi la celelalte orhidee postate mai sus. Oare vara asta nu se mai poartă mustăcioarele?

Phal. Brother Sara Gold
   Următoarea orhidee mi-a dat ceva emoţii. Prima reînflorire a unei Brassii. După ce o tijă s-a oprit din evoluţie, acum s-a dezvoltat până la final... când a venit şi surpriza. Unele dintre flori au avut mici malformaţii, dacă pot spune aşa. Ori sepalele nu erau dezvoltate, ori petalele. Flori normale, fără cusur au fost, dar mai puţine. Pe ce dau vina? Cel mai probabil nivelul de umiditate din atmosferă nu a fost suficient. Dar nici nu conta prea mult. Am fost fericită că a înflorit şi m-am bucurat de acelaşi parfum condimentat pentru care este recunoscută Brassia.

Brassia
    În această vară ... care nu s-a terminat încă ... am avut cea mai frumoasă surpriză. Una dintre Vande, care fusese înflorită şi în primăvară, a mai produs o tijă florală la foarte scurt timp după ce prima deja trecuse. O Vanda despre care nici nu ştiam iniţial ce flori va face. Am aşteptat-o cu sufletul la gură iar când s-a deschis prima floare nu puteam să cred ce norocoasă fusesem. Flori mari roşii şi labellum în două nuanţe: galben şi mov închis. Nici nu puteam spera la aşa ceva. Nici nu visasem vreodată. Iar acum aveam să mă bucur de încă un rând de flori minunate. Şi ea darnică în frumuseţe, mi-a topit inima cu nu mai puţin de 12 flori. Ce puteam să mai vreau de la ea? Nimic! Doar că ea mai avea un secret. Era, este parfumată.

Vanda NO ID
   O altă Vanda mi-a făcut bucuria de a-şi etala florile în toată frumuseţea lor. A ajuns la mine uşor afectată de frig. Stătuse într-o hală din Piaţa de Flori şi frigul îi afectase rădăcinile. Nu foarte grav, dar a durat ceva timp până au pornit creşteri noi. Nu speram prea curând să o văd înflorită, dar minunea s-a produs. La vreo lună şi jumătate după ce au început să crească noi rădăcini, a apărut şi tija florală. Am avut emoţii pentru că mi se părea că se dezvoltă încet şi mi-era teamă ca într-o zi să nu se oprească din evoluţie. Dar totul s-a risipit când am văzut prima floare deschisă.

Vanda NO ID

   La cea de-a treia Vanda lucrurile par mai complicate. Însă nu am ce să-i reproşez. A făcut 3 flori minunate. Va trebui să-mi fac timp şi să-i acord o mai mare atenţie. Cred că are nevoie de substanţe care să o ajute un pic. Aşa cum noi luăm câteodată vitamine, aşa cred că are şi ea nevoie acum. După ce trec florile va urma şi ea un tratament de revigorare. Trebuie doar să-l găsesc pe cel mai bun pentru ea.

V. Kulwadee Big Spot
  Printre reînfloriri am strecurat şi câteva achiziţii noi. Am găsit orhidee pe care mi le doream, şi altele pe care nu le-am putut lăsa în magazin. Nu sunt spectaculoase ca specii, dar minunate ca hibrizi. Le iubesc foarte mult şi sunt fericită că le am.
   Foarte fericită am fost când am găsit Odontocidium Catatante şi Miltonidium Barthley White. Mi le doream de mai mult timp şi acum în sfârşit le-am găsit. La Miltonidium am stat puţin pe gânduri... nu ştiu de ce.. Dar până la urmă pasiunea a învins raţiunea şi am plecat cu orhideea acasă.

Odontocidium Catatante

Miltonidium Barthley White
   Şi tot  noi achiziţii sunt trei orhidee Phalaenopsis. Delicate, colorate şi cu mult lipici. Preţul foarte bun şi din nou lipsa raţiunii au fost cei mai importanţi factori. Nici nu era nevoie de mai mult. 



    Am să revin cu Dendrobium nobile. Aştept alte înfloriri în curând, printre care Odontocidium Tiger Barb, Oncidium Dancing Lady, Odontonia Paranoia, Phalaenopsis Black Bird, ş.a.