sâmbătă, 27 decembrie 2014

Ludisia discolor

   I se mai spune şi "Jewel Ochid". Deşi nu se bucură de aceeaşi notorietate ca alte specii, este întradevăr una dintre cele mai gingaşe şi frumoase orhidee. Iar ceea ce este cu adevărat uimitor este faptul că atunci când nu are flori, frunzele suplinesc cu mare succes nevoia de frumos a privitorului.
    Am Ludisia de un an şi ceva. Anul acesta este la a doua înflorire. A fost o plantă modestă dar care a evoluat neaşteptat de bine. Nu este pretenţioasă şi pare să se adapteze cu uşurinţă la orice condiţii. Dacă alte orhidee se resimt din cauza lipsei soarelui, ei bine, Ludisia pare că nu a fost stresată absolut deloc. Dar să vedem de unde am plecat şi cum suntem azi, în mijlocul Sărbătorilor de iarnă.
   Planta pe care am primit-o în urmă cu mai bine de un an era aşa:



   Câteva tulpini crescute în stilul caracteristic. Nu mi se părea atunci o orhidee cu potenţial, dar eram bucuroasă totuşi că ajunsese la mine şi îi promisesem că voi avea grijă de ea şi o voi iubi la fel de mult ca pe toate celelalte orhidee. La puţin timp am transplantat-o într-un nou ghiveci. Nu a deranjat-o deloc acest lucru, ţinând cont că deja se vedeau noi generaţii venind din urmă.


   Aşadar, mutată în alt ghiveci şi-a văzut de treabă şi a crescut frumos. Nu a avut mari pretenţii. S-a dezvoltat cum a ştiut ea mai bine, fără să ceară umiditate, lumină, apă sau îngrăşământ mai mult sau mai puţin decât restul orhideelor. Cea mai cuminte orhidee.
    Când a venit momentul să facă flori, m-am bucurat să văd că pe lângă noi tulpiniţe acum avea şi o tijă florală. Nu a contat că era doar una singură. Aveam să fiu sigură că data viitoare va fi mai bine.


   După ce au trecut florile a fost pur şi simplu o explozie de creşteri noi. Noi şi noi tulpiniţe creşteau din ghiveci şi luau drumul spre lumină. O înghesuială atât de mare nu mai întâlnisem la nicio orhidee. Devenea din ce în ce mai greu să ud planta pentru că tulpiniţele aveu frunze şi nu voiam să le afectez în vreun fel. Apoi a venit ziua când am hotărât că toate orhideele mele trebuiau stropite preventiv contra diferiţilor dăunători. A fost stropită şi Ludisia. Un lucru pe care acum îl regret. Frunzele acelea minunate, cu textura mătăsos-catifelată, ce reflexii strălucitoare, arătau într-un fel cel puţin ciudat. Dar lupta contra dăunătorilor era mai importantă. 


   Am decis la un moment dat că stropii aceia de fungicid-acaricid trebuiau îndepărtaţi. Cum? Simplu. Cu duşul. Ce putea să se întâmple rău? Ei bine, toată coroana aceea frumoasă de frunze a avut de suferit. Rând pe rând frunzele căpătau pe margini o culoare roşiatică. Apoi se extindea pe toată frunza, după care în final aceasta se usca. Făcusem o altă mare greşeală. Duşul. Doar ştiam că frunzele nu trebuie udate dar cum puteam altfel să îndepărtez substanţa contra dăunătorilor? Un duş foarte scurt a creeat o problemă de lungă durată. Şi acum, după multe săptămâni, încă mai sunt frunze care se usucă. Şi ce este mai rău.... nici măcar nu am scăpat de stropii aceia. 


    Biata mea Ludisia, cu frunzele decimate, mi-a făcut însă o mare bucurie. Mai mult de 14 muguraşi de tije florale au scos căpuşoarele la lumină. Avea să urmeze un spectacol grozav. Nu-mi venea să cred ce putere avea această orhidee. După o lună de zile în care soarele a stat ascuns după o perdea de nori insistentă, Ludisia şi-a etalat cu eleganţă toate tijele florale încărcate de boboci şi flori. De câte ori o privesc aproape că îmi dau lacrimile de atâta frumuseţe şi gingăşie. 






   Substratul este unul format din fibră de cocos şi turbă, scoarţă foarte mărunţită şi câteva bucăţi de pliestiren expandat. Udarea se face atunci când acesta este aproape uscat. Umiditatea este importantă dar nu la valori foarte mari. Lumina este esenţială dar un loc umbrit nu va afecta planta în niciun fel. Cum spuneam, este foarte cuminte, tolerantă şi puternică. 
  Atipică faţă de majoritatea orhideelor, Ludisia are frunzele şi tijele florale învelite în perişori foarte fini. Tulpinile sunt noduroase şi lucioase. Cresc atât pe verticală cât şi într-un mod mai ciudat, după cum se vede şi în imagini. Florile sunt de dimensiuni foarte mici , de culoare albă întotdeauna şi parfumate discret. 
   N-aş putea să renunţ la această orhidee niciodată. Chiar dacă înfloreşte o singură dată pe an, este uimitoare, fascinantă, adorabilă ..... minunată. Dar în alt sens decât pot descrie cu aceleaşi cuvinte o altă orhidee. 
   Dacă aveţi ocazia să cumpăraţi această specie, nu staţi pe gânduri. Aţi putea fi uimiţi de satisfacţia pe care v-o poate oferi creşterea ei. 

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Phalaenopsis peloric Big Lip Pink

   O floare altfel, ce se înscrie cu succes în categoria orhideelor "must have".
   Exemplarul pe care l-am găsit azi în magazin nu este neapărat spectaculos, dar este atrăgător cu siguranţă.
   În afară de labelumul ieşit din tipare, orhideea este absolut identică cu cele obişnuite. Nici frunzele şi nici rădăcinile nu au nimic altfel. Singura care face diferenţa este floarea.



  Există la ora actuală mai multe modele de Big Lip, dar fiind în număr mult mai redus, aceste se găsesc ocazional în magazine. Pot spune că am avu noroc să găsesc astăzi acest exemplar, şi am fost destul de surprinsă. Mă aşteptam ca şi preţul să fie unul pe măsură. Dar, tot surprinzător, a costat la fel ca o orhidee obişnuită. 




  Pentru că este un hibrid apărut destul de recent pe piaţa orhideelor, şi pentru că s-a lucrat destui ani pentru realizarea câtor mai frumoase variante, vă invit să citiţi istoria orhideei Phalaenopsis Big Lip în articolul de pe acest seit : http://blog.xuite.net/tyingshin/twblog/136073487-The+Hybridization+of+Big+Lip+Form+Peloric+Phalaenopsis---1
În prezent există mai multe modele şi culori, unele mai frumoase ca altele. Nu ezitaţi să cumpăraţi un exemplar atunci când îl găsiţi în magazine. Până la urmă, orhideea aceasta nu are nicio pretenţie aparte faţă de alte orhidee din această specie.

luni, 1 decembrie 2014

Poveşti de iarnă

  Iarnă. Din nou Decembrie. Dacă aş fi avut un blog despre ... trandafiri, de exemplu, nu prea aş fi avut ce să scriu. Dar cu orhideele este altă poveste. O poveste ce se întâmplă în fiecare an, o poveste cu şi despre flori minunate, trezite la viaţă tocmai când altele dorm în aşteptarea primăverii. Aproape paradoxal, acum este perioada în care orhideele se pregătesc de un fascinant spectacol floral. Cele mai multe orhidee Phalaenopsis îşi cresc tijele pe care vor înflori minunate flori mătăsoase, catifelate şi colorate. În imaginea de mai jos sunt doar o parte dintre orhideele pe care le aştept să înflorească.


   Unele dintre ele au mai fost înflorite, altele mi-au făcut o reală surpriză. De ce surpriză? Pentru că, de exemplu, o Phalaenopsis miniatură, crescută în bile de argilă, s-a hotărât ca pentru prima reînflorire de la achiziţie să mă încânte cu două tijuţe. Altele, cumpărate nu de mult, înfloresc acum din nou. Câteva dintre veterane s-au gândit să se dea şi ele în spectacol. Parcă s-au luat la întrecere, care să fie mai harnică şi mai frumoasă. Probabil se gândesc că dintre toate una singură va fi "Prinţesa Iernii".
   Cu toate că perioada aceasta e una în aşteptare de noi înfloriri, există şi un mare impediment. Soarele se dă dispărut cu săptămânile şi stai cu sufletul la gură gândindu-te care dintre orhidee îi va simţi lipsa cel mai mult. Ca o mare iubitoare de lumină, Vanda Kulwadee Big Spot, a resimţit lipsa soarelui şi a dus la finalul înfloririi doar o singură floare.


   Din şase bobocei, unul singur a rezistat până la final şi s-a deschis timid, parcă trist că a rămas doar el.
   Vanda Princess Mikasa White Angel, a fost mai norocoasă. A prins mai multe zle însorite şi a putut la final să-şi etaleze toate florile. La ea, ca de fiecare dată, tija a crescut mai repede. Este una dintre cele mai harnice orhidee Vanda. Înfloreşte de mai multe ori pe an, tja e grăbită din prima până în ultima zi, iar florile mereu uimitoare şi spectaculoase. La cea mai recentă înflorire, Micul Îngeraş era aşa:


  Nu doar Phalaenopsis înfloreşte în această perioadă. O poveste frumoasă are şi Beallara. Cumpărată în primăvară, a făcut flori din nou în vara acestui an, doar că difereau puţin de cele cu care o achiziţionasem. Acum are o tijă nouă încărcată de flori minunate, identice cu cele de la început. Mi-a dat câteva emoţii şi de data asta pentru că prima floare deschisă nu avea labelum. Am fost puţin uimită, şi puţin dezamăgită, dar m-am liniştit când restul florilor au înflorit normal. Acelaşi model senzaţional, aceleaşi culori vibrante mă fac să nu mă mai satur privind-o.




   O altă orhidee, cumpărată la sfârşitul lunii Septembrie, a deschis acum florile de pe a doua tijă florală. Odontonia Pacific Paranoia 'Otherside of Cool' , a fost o mare surpriză pentru mine când am găsit-o în magazin. Florile seamănă mai degrabă cu cele ale orhideei Colmanara, culorile sunt puţin ciudate, combinaţia dintre petale, sepale şi labelum nu este una de excepţie. Totuşi floarea este atrăgătoare, iar planta în sine nu pare să facă parte din grupul celor greu de crescut. Sper ca şi în viitor să se dezvolte frumos. Abia de acum înainte voi putea să observ ritmul de creştere al noilor pseudobulbi şi voi putea învăţa despre ea ce îi place şi ce nu.



  În această perioadă este foarte important să asigurăm condiţii cât mai bune şi să ferim plantele de eventuale probleme. În primul rând nu trebuie să ne grăbim când ieşim din magazin cu o orhidee proaspăt cumpărată. Nu o punem în plasa de cumpărături şi plecăm în frig. Are nevoie de un ambalaj rezistent, care să o ferească atât cât se poate de temperaturile scăzute de afară. În caz contrar, orhideea va avea de suferit atât de mult, încât mai mult de câteva zile nu va supravieţui. Asiguraţi-vă că nu simte frigul până ajungeţi acasă. Acasă, asigraţi-vă că are lumină suficientă, că nu stă deasupra sau lângă vreo sursă de căldură, că umiditatea şi circulaţia aerului sunt bine puse la punct, că nu ajung la ea curenţi de aer rece, şi că temperatura este una între 18 şi 25 de grade. Nu o aşezaţi lângă alte plante, ar putea avea dăunători încă nedescoperiţi. Ar fi bine să fie izolată vreo două săptămâni de restul plantelor.

 

  Nu vreau să închei acest articol înainte de a vă împărtăşi o mare bucurie. Şi pentru că cele mai citite articole de pe blog sunt cele despre îngrijirea orhideei Dendrobium nobile, am acum confirmarea că această specie a fost cucerită şi de mine. Cucerită ca un trofeu, pentru că a fost o luptă între mine şi Dendrobium. O luptă frumoasă, cu multe întrebări, şi cu multe emoţii la final.


   Da, am reuşit să conving două dintre orhideele Dendrobium nobile să facă flori. Nu multe, dar pentru mine este un pas important. Am aplicat cerinţele învăţate şi se pare că unele orhidee chiar trebuie crescute după carte. Aşa cum scriam în primul articol despre această specie, trebuie ţinut cont de diferenţa de temperatură, de udarea cu prudenţă pe timpul câtorva săptămâni, şi de toate celelalte lucruri ce trebuie avute în vedere pentru reuşita înfloririi. Cum spuneam, de data asta o reînflorire timidă, cu atât mai mult cu cât nu este singura de anul acesta.

Poveştile de iarnă vor continua, cu noi protagoniste despre care mai am de povestit. 

joi, 13 noiembrie 2014

Oncidium Dancing Lady

   Cred că nu se putea un nume mai potrivit. Una dintre cele mai cunoscute orhidee Oncidium, de o frumuseţe deosebită, aduce privitorului o reală încântare prin forma florilor. Balerinele sunt în general admirate pentru graţie şi eleganţă. Dacă ceva trebuia să le oglindească aceste atuuri, ei bine, orhideea Oncidium Dancing Lady este cea mai potrivită.



   Florile au forma unor balerine,îmbrăcate în rochii vaporoase şi elegante. Iar privind-le parcă te aştepţi să le vezi făcând piruete sau valsând. Culoarea vibrantă a rochiilor aduce un plus de veselie, exuberanţă şi exotism. Se ştie că florile galbene au darul de a înveseli  locul unde sunt aşezate. Cred că Dancing Lady poate face asta şi cu sufletul. Nu poţi sta trist sau deprimat în preajma lor. Este de ajuns să le priveşti pentru ca toate gândurile triste să se risipească. În fapt, orice orhidee îţi dă o stare de bine. Trebuie doar să le priveşti şi să le înţelegi.
   Oncidium face parte din grupul orhideelor uşor de cultivat. Nu are cerinţe exagerate privind condiţiile de creştere. O lumină bună dar fără soare direct pe perioada verii, o umiditate relativă cuprinsă între 40 şi 60 %, temperatura aerului cu variaţii între 12-16 grade Celsius pe timp de noapte şi 25-30 de grade Celsius pe timpul zilei. Pentru scurte perioade de timp, mai ales în prima parte a zilei suportă razele directe ale soarelui, precum şi temperaturi până la 35 de grade Celsius. Umiditatea este însă esenţială.



  Oncidium are rădăcini subţiri. Aşadar grija pentru momentul udării şi cantitatea de apă trebuie să fie pe primul loc. Udarea se face din abundenţă, dar numai în momentul când substratul este pe jumătate uscat. Surplusul se înlătură nefiind bun pentru plantă. Perioada poate varia de la 5 la 10 zile, în funcţie da stadiul de dezvoltare, mărime, mediul ambient şi substrat. O plantă tânără, montată într-un ghiveci mic va avea nevoie de udări mai dese, dar nu mai repede de 5 zile dacă există umiditate ridicată în aer. Ghiveciul în care cumpărăm planta este opac. Ar fi bine ca la transplantare să înlocuim cu un ghiveci transparent pentru a putea urmării evoluţia rădăcinilor, apariţia unor probleme sau chiar invazia unor dăunători cum ar fi melcii.
   Oncidium Dancing Lady nu are flori parfumate. Totuşi compensează cu frumuseţea florilor.
   Dacă v-am convins că merită să aveţi această orhidee, nu o lăsaţi în magazin data viitoare când o întâlniţi. 

marți, 14 octombrie 2014

Orhidee pelorice şi semi pelorice

  Termenul de peloric se traduce din grecescul peloria care înseamnă monstru. Totuşi acest termen asociat cu orhideea nu pare o variantă plăcută. Orhideele pelorice şi semi pelorice prezintă diferite anomalii ale petalelor, lucru ce le face diferite faţă de florile normale. Dar de multe ori florile pelorice sunt mai frumoase, mai interesante şi mai deosebite. Pe mine, cel puţin, florile semi pelorice m-au uimit prin felul în care se deosebesc de cele normale. Dacă ar fi să aleg între două flori identice dar dintre care una este semi pelorică, aş alege fără ezitare a doua variantă. Lucru pe care, de altfel, l-am şi făcut de câteva ori.


   În prima imagine este o orhidee pelorică, gen clopoţel. Petalele sunt strânse lăsând să se vadă foarte puţin din năsucul florii. Rămân în acest stadiu până ce se ofilesc şi cad. Există exemplare de flori pelorice la care cele două petale iau forma labelum-ului. Astfel că floarea chiar pare să aibă trei labelum-uri. Un astfel de exemplu este orhideea din imaginea următoare:


    Deşi sunt spectaculoase, orhideele cu flori pelorice nu mă atrag atât de mult ca cele cu flori semi pelorice. Motiv pentru care am mai multe orhidee semi pelorice.






    Aici, petalele prezintă mici bifurcaţii, o încercare de redare a labelumului, rămas însă sub formă de apendicul. Acesta de cele mai multe ori este de culoare galbenă, exact aşa cum de cele mai multe ori este şi  labelumul. 
Orhideele pelorice şi semi pelorice pot avea flori normale la următoarele înfloriri. Şi asta din cauză că aceste mutaţii nu sunt mereu stabile. Se poate întâmpla ca la o a doua înflorire a unei orhidee semi pelorice, florile să fie normale. Se mai poate întâmpla ca pe aceaşi tijă florală să existe atât flori normale cât şi flori cu mutaţii. De asemenea, nu este exclus ca o floare să prezinte pe de-o parte o petală normală , iar pe cealaltă parte o petală cu bifurcaţie.
Poate şi din acest motiv florile pelorice sau semi pelorice nu pot fi omologate de către cei abilitaţi să facă acest lucru. 

  Un articol interesant pentru cei care vor să cunoască date concrete legate de orhideele pelorice şi semi pelorice poate fi citit aici http://www.nature.com/cr/journal/v15/n8/full/7290334a.html .




duminică, 28 septembrie 2014

Oncidioda Chaculatum 'Golden Pacific'


   Prima Oncidioda care îşi face loc în colecţia mea de orhidee. N-am plănuit asta. Pur şi simplu a apărut într-unul din magazine şi nu am putut să plec fără ea. Cum era să las aceste flori aurii şi delicate să rămână în magazin? Sau să ajungă la cineva care poate n-ar fi ştiut să îngrijească această orhidee? Nu înseamnă că eu sunt chiar o expertă, cu atât mai mult cu cât n-am avut-o până acum. Şi pentru că nu am avut-o a trebuit să fac nişte săpături, să aflu măcar un minim de informaţii pentru ca frumuşica orhidee să se simtă cât mai bine şi să se dezvolte frumos în continuare.
   La prima vedere am ştiut că este un hibrid de Oncidium, dar nu ştiam cu cine a făcut alianţă. Am aflat că Oncidioda este rezultatul încrucişării dintre Oncidium şi Cochlioda.



   Dacă am fost inspirată sau nu în alegerea acestei orhidee ... rămâne de văzut. În principiu are cam aceleaşi cerinţe ca şi alţi hibrizi de Oncidium. Totuşi, se pare că Oncidioda preferă temperaturile mai scăzute. Iar după perioada de înflorire are nevoie de o perioadă scurtă de odihnă. Până apar noile creşteri, trebuie ţinută la temperaturi mai joase şi udată mai rar. Când noii pseudobulbi apar atunci se reia programul normal de udare şi se trece la o temperatură convenabilă. Asta însemnând o temperatură agreată de Oncidium în general. Adică o minimă de 15 grade şi o maximă de 29-30 de grade. Umiditatea nu trebuie să scadă sub valori de 50%. Cât priveşte lumina, la fel ca şi Oncidium, Odontoglossum, etc., Oncidioda preferă lumina puternică dar fără soare direct în lunile de vară.
  Ca şi Oncidessa, cumpărată recent, Oncidioda are la suprafaţa ghiveciului un strat de fibră de cocos. Încă nu am umblat la niciuna să văd dacă acest strat se regăseşte şi în adâncime sau este doar la suprafaţă. Cred că foarte curând va trebui să fac acest lucru pentru că substratul, indiferent din ce este compus, mi se pare destul de retentiv. Şi asta nu prea este bine, în condiţiile în care vara s-a dus, deci temperaturi prea mari care să ducă la uscarea substratului mai rapid nu mai sunt.



   Oncidioda este, evident, foarte asemănătoare ca plantă cu multe alte exemplare din grupul orhideelor Oncidium. Mici diferenţe există totuşi. Pseudobulbii sunt rotunzi cu burtici proeminente şi nu foarte înalţi. Frunzele sunt relativ mai scurte şi în număr redus. Tija creşte înaltă şi ramifică frumos în mai multe locuri. La plantă cumpărată de mine tija are patru ramificaţii. Florile nu sunt spectaculoase dar au un colorit foarte plăcut şi un parfum discret. Cel puţin până azi. Aş vrea să se simtă mai puternic pentru că nu mi-am putut da seama ce aromă are. Rămâne de văzut dacă un pseudobulb produce o singură tijă florală sau două, şi dacă noile creşteri fac posibilă înflorirea de două ori pe an.





vineri, 19 septembrie 2014

Orhideea Beallara


   Una dintre cele mai complexe şi frumoase orhidee. Flori în combinaţii de culori şi forme admirabile, parfumate şi atrăgătoare. Prezentă în cel puţin un exemplar în colecţiile pasionaţilor de orhidee, Beallara aduce satisfacţii cu fiecare nouă înflorire.
    Spuneam complexă datorită genurilor încrucişate, şi anume: Brassia, Cochlioda, Miltonia şi Odontoglossum. Fiecare în parte dăruind ceea ce are mai frumos, astfel că Beallara poate avea forme şi culori atât de variate.
   În colecţia mea de orhidee se regăsesc printre altele Beallara Peggy Ruth Carpenter "Morning Joy", Beallara Eurostar, Beallara Peggy Ruth Carpenter "Jem" şi încă o Beallara neidentificată. Ar trebui să-mi completez colecţia şi cu o Beallara Tahoma Glacier, pe care am avut-o cândva, la început. Cu prima ocazie o voi achiziţiona şi pe ea.
    Beallara Peggy Ruth Carpenter "Jem" a fost o mare surpriză pentru mine. Îmi doream extrem de mult să am o altă frumuseţe, Beallara Marfitch Howard's Dream. Visul acesta nu era doar al lui Howard, era şi al meu. O nebunie de orhidee, un vis superb, la care trebuie să vă spun că nu am renunţat. Când am văzut-o în magazin, primul meu gând a fost că visul meu se împlinea. Doar când m-am apropiat de ea am observat că era o rudă apropiată. Şi încă una mult prea frumoasă. Mă gândeam cum de poate fi ceva mai frumos decât visul meu de orhidee. Ei bine, se putea. Florile aceastea erau mai fastuase, mai bogate, culorile mai intense şi mai pătrunzătoare. Eram de-a dreptul hipnotizată. O plantă bogată, cu unii pseudobulbi maturi şi alţii aproape de maturitate. De curând a înflorit din nou iar acum are o nouă tijă în plină dezvoltare. Am descoperit cu surprindere că florile de acum sunt puţin diferite, culorile mai pale şi modelul asemănător. În plus au apărut trei tije pe acelaşi pseudobulb, una chiar din vârful acestuia. Ştiam că Beallara produce câte două tije florale, iar a treia a fost o reală surpriză. Sunt curioasă cum vor fi florile de pe aceasta ce încă mai creşte. Este mai groasă decât celelalte două şi cu mult mai înaltă.


    A doua Beallara din colecţie este Peggy Ruth Carpenter "Morning Joy". O frumoasă orhidee pe care am cumpărat-o cu mai mult timp în urmă. Şi ea m-a fermecat de la prima vedere şi m-a bucurat cu flori minunate. Petalele şi sepalele frumos arcuite atunci, îi dădeau un aer aparte. La următoarea înflorire lucrurile s-au cam schimbat şi aici. Forma florilor era una obişnuită, iar culorile şi modelul se pierduseră cumva pe undeva ... Doar puţin mai semăna cu ceea ce cumpărasem, dar nu pot să spun că aceste flori îmi displăceau în vreun fel. Aveau şi ele ceva aparte, o delicateţe care nu putea trece neobservată.


    Beallara Eurostar, sau "focul de artificii", aşa cum am avut senzaţia că privesc atunci când am cumpărat-o. Un singur pseudobulb avea nu mai puţin de cinci tije florale, încărcate cu flori. Câte două pe fiecare parte a pseudobulbului şi încă una chiar din vârf. Flori uimitoare, un adevărat spectacol sau o explozie de frumuseţe. Nu mai văzusem niciodată ceva asemănător. Apoi, documentându-mă am înţeles că este ceva absolut normal pentru Eurostar, şi nu puteam decât să aştept cu nerăbdare următoarea înflorire. Se pare însă că aşteptarea va fi lungă. După trecerea florilor a apărut un nou pseudobulb pe care speram să-l văd crescând frumos şi sănătos. Din păcate nu prea pot să-mi dau seama ce se întâmplă, el a crescut foarte puţin iar de câteva luni chiar s-a oprit din evoluţie. Este verde, dar tot mic. Ar trebui zilele acestea să scot planta din substrat şi să văd ce se întâmplă.


   Spuneam că am şi o Beallara neidentificată. Nu ştiu cum se numeşte şi nici nu ştiu sigur dacă chiar este o Beallara. Însă în proporţie de 90% cred că este varianta corectă. Planta este cumpărată de curând, de pe la începutul verii, dacă îmi amintesc bine. A ţinut florile destul de mult timp, iar acum are doi pseudobulbi aproape de maturitate, pe care sper să-i văd înfloriţi cât mai curând. Aştept să văd dacă şi în cazul ei vor apărea anumite modificări ale florilor.


    Orhideea Beallara este destul de uşor de identificat chiar dacă nu are flori. Pseudobulbii sunt zvelţi, fără burtici proeminente şi au o formă alungită. Eu îi asemăn unor soldăţei pentru că sunt drepţi, înalţi şi supli. O mică diferenţă totuşi este la Beallara Eurostar, unde aceştia au o formă uşor mai rotundă. Tendinţa noilor creşteri este de a se situa mai sus decât cele anterioare, dar nu foarte mult şi nici deranjant la toţi hibrizii. Totuşi asta face ca multe rădăcini să fie practic aeriene. Aici trebuie să avem grijă să nu se usuce, pentru a putea noile creşteri să ajungă la maturitate şi înflorire. Pulverizarea între udări este necesară dar nu trebuie exagerat. Surplusul de apă poate ajunge la rădăcinile din interior şi de aici pot apărea probleme.
   Un alt lucru caracteristic orhideelor Beallara este evoluţia bobocilor florali. Faţă de alte orhidee, unde tija creşte apoi apar bobocii de la bază spre vârf şi continuă creşterea, aici lucrurile sunt puţin diferite. Tija creşte până la o anumită lungime, după care apare ceva asemănător unui boboc. La prima vedere ai putea spune că va fi o singură floare. Doar că la un moment dat se poate observa că boboci se distanţează de acolo în funcţie de numărul lor. Din câte am observat doar la Beallara se întâmplă acest lucru. Dacă ar fi să fac totuşi o comparaţie, ceva asemănător se întâmplă la orhideea Vanda. Iniţial apare un bumb, iar de acolo încep să se evidenţieze bobocii.
   Frunzele orhideelor Beallara sunt puţin diferite de la hibrid la hibrid. Unele sunt mai lungi, altele mai scurte, dar toate au aceea arcuire specifică. Rădăcinile sunt subţiri. Trebuie să avem grijă cu udarea pentru a evita apa în exces ce poate duce la putrezirea acestora. Recomand din nou transplantarea în vase transparente pentru a putea depista în timp util eventuale probleme. Beallara iubeşte lumina dar nu soarele direct, iar umiditatea atmosferică este un lucru ce nu trebuie neglijat.
   Dacă nu aveţi încă o orhidee Beallara în colecţie, cu prima ocazie ar fi bine să nu ezitaţi. 

miercuri, 17 septembrie 2014

Oncidesa (Bapticidium) Hwuluduen Chameleon 'Golden Oriole'

   Oncidesa ... Pare sinonim cu Principesa. Evident cuvintele nu au nicio legătură. Dar pot spune despre această orhidee că are frumuseţea, delicateţea, eleganţa şi exuberanţa unei prinţese exotice.
   Zilele trecute am găsit-o într-unul din supermarketurile pe care le frecventez. Alături de alte orhidee am descoperit-o pe mica prinţesă. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut-o. Alături de o soră geamănă, stătea cuminte printre alte orhidee la fel de tentante. Mi-am dorit-o din prima clipă în care am văzut-o dar aş fi vrut şi din celelalte. Câte? Toate! Le-aş fi luat pe toate şi le-aş fi dus acasă. Însă de data asta m-am rezumat doar la una singură. Oncidesa. Şi pentru că era pentru prima dată când vedeam o astfel de orhidee, nu ştiam nici măcar cum se numeşte.


   Am ajuns acasă şi primul lucru a fost să caut numele frumoasei prinţese. La o primă vedere, pe fugă, am descoperit că se numeşte Oncidesa, sau vechea denumire Bapticidium, Hwuluduen Chameleon "Golden Oriole". Eram convinsă că este un hibrid obţinut din încrucişarea Oncidium şi Baptistonia. Am săpat mai adânc şi am găsit că hibridizarea s-a făcut între Oncidium Pupukea Sunset şi Gomesa echinata. Bine, dar atunci de ce "Bapticidium"? Foarte simplu. Baptistonia este una şi aceeaşi cu Gomesa. Ambele "echinata". Se pare că din anul 2009, Gomesa este noua denumire clasficată după vechea Baptistonia. Dacă cu Gomesa m-am lămurit, am o neclaritate faţă de Oncidium Pupukea Sunset, pe care îl ştiam drept Miltonidium Pupukea Sunset. Miltonidium rezultat din Miltonia şi Oncidium. Mai nou această denumire a fost reclasificată drept Miltoncidium. Problema pare complicată şi va trebui să mă lămuresc. Pe viitor voi mai căuta informaţii şi voi povesti despre asta cu altă ocazie.
   Ce mi s-a părut interesant la prinţesa mea, este felul în care se deschid florile. Planta are o tijă bogată în ramificaţii. Se pare că ramificaţiile au crescut cumva altfel decât în mod normal. La alte plante şi la orhidee în mod special, o tijă florală ramifică de la bază spre vârf. Apoi florile apar în aceaşi ordine, mai întâi cele de jos, apoi crescător spre vârful tijei.


Dacă priviţi cu atenţie imaginile de mai sus, se observă că ordinea a fost altfel. Vârful tijei este deja încărcat de flori , în timp ce baza încă dezvoltă sau are boboci în diferite stadii. Mi se pare un lucru ciudat şi aş vrea să ştiu de ce întâmplă asta. Dar până atunci va trebui să am răbdare şi să văd cât timp durează florile deja deschise, şi dacă nu cumva voi avea surpriza să rămână spre final o tijă ciudată cu flori în partea de jos şi goală în partea de sus.
    Pseudobulbii şi frunzele acestei orhidee nu sunt foarte diferite de altele. Sigur, cu unele diferenţe faţă de, să spunem Beallara, pseudobulbii au formă uşor alungită, cu burtici proeminente şi frunziş mai sărac. Substratul în care este plantată Oncidesa pare format din fibre subţiri de cocos. Sau cel puţin aşa arată la suprafaţă. Pentru a evita anumite probleme ce pot să apară la sistemul radicular, voi încerca să mut orhideea într-un vas transparent. Cu această ocazie voi putea observa mai bine din ce este compus substratul la interior. Aş vrea ca fibra de cocos să fie doar cu rol estetic, iar în adâncimea ghiveciului să se regăsească scoarţa de pin.


      Aşa cum poate v-aţi dat seama din imagini, sau poate chiar din descrierea părinţilor acestei orhidee(mă refer desigur la plantele hibridizate), florile nu sunt de mari dimensiuni. Undeva la 2,5-3 centimetri, au câteva detalii care le fac irezistibile. Cu siguranţă cel mai vizibil este modelul de labelum. Broderia roşie în contrast cu fustiţa galbenă este completată minunat de marginile albe. Desenul se regăseşte şi pe petale, în timp ce sepala superioară are o pată mai întunecată, abia vizibilă. Iar ca totul să fie complet şi minunat, aşa cum îi stă bine unei prinţese, florile emană un parfum dulce, asemănător cu mierea şi ciocolata.
   Oncidesa va avea parte de tratamentul destinat orhideelor cu pseudobulbi, în special a hibrizilor Oncidium. Sper ca după trecerea florilor să pornească noi creşteri de pseudobulbi şi să devină o plantă mai bogată.