sâmbătă, 30 august 2014

Transplantare Phalaenopsis

 












   Spuneam în articolul precedent că începând din luna Septembrie putem transplanta orhideele care au nevoie de acest lucru. În general dacă nu sunt probleme, transplantarea orhideelor Phalaenopsis se face o dată la 1-2 ani. Când spun probleme mă refer la faptul că unele plante pot avea rădăcini compromise, frunze moi şi deshidratate, etc. Atunci vom acţiona fără să aşteptăm venirea toamnei sau primăverii. 
   Primul lucru de care trebuie să ţinem cont este ca orhideea pe care vrem să o transplantăm să nu mai aibă flori. Altfel riscăm ca în urma operaţiunii, acestea să se ofilească mai rapid. Mai ales dacă vom avea multe rădăcini de curăţat. Cu cât avem mai mult de lucru, cu atât mai mare va fi stresul pentru plantă.
   De ce trebuie să transplantăm orhideele? După o perioadă de 1-2 ani, substratul format din scoarţă de pin se degradează. Nu mai are fermitate, nu mai poate reţine substanţele hrănitoare şi poate duce spre alte probleme, de exemplu mucegai. De aceea e bine să nu lăsăm să treacă mai mult de 2 ani până transplantăm. În plus, în acest răstimp rădăcinile plantei pot creşte semnificativ şi nu vor avea suficint spaţiu să se mai extindă. 
   Planta pe care eu am ales-o pentru exemplificare este cumpărată anul trecut. A crescut foarte bine în acest timp, devenind aproape dintr-o plantă midi, o plantă de dimensiuni normale. Motiv pentru care m-am gândit că nu ar strica să îi ofer mai mult spaţiu. Însă nu trebuie exagerat. Ghiveciul în care vrem să mutăm planta nu trebuie să fie foarte mare comparativ cu cel iniţial. 


Aşadar, începem cu începutul. Am ales un ghiveci rămas de la o altă orhidee, pe care l-am spălat din nou şi l-am uscat. 


   Este un ghiveci standard, cu găuri multiple în partea de jos, ceea ce asigură o bună scugere a surplusului de apă. Pentru mine însă nu este suficient doar atât. Aşa cum am învăţat cu mult timp în urmă, este bine ca ghiveciul pentru orhidee să aibă găuri în plus, mai exact pe laterale. Acestea sunt foarte benefice pentru rădăcinile plantei, asigurând o bună ventilare şi circulare a aerului în interior. În plus, riscul acumulării de umezeală este mult redus. Aşa că am făcut ghiveciului găurile suplimentare.


    În comerţul on line există şi ghivece speciale, în diferite modele, care imită oarecum coşurile. Sunt din material plastic şi foarte practice. Dar şi varianta propusă mai sus este foarte bună şi cu costuri minime. 
   După ce am pregătit ghiveciul, ne ocupăm de substrat. Cel pe care eu îl folosesc este la ora actuală cel mai bun de pe piaţa românească. Este numai scoarţă de pin, fără alte materii adăugate. Ideal pentru Phalaenopsis, se poate folosi şi pentru alte specii. Doar că atunci vom face combinaţiile necesare în funcţie de specie. Adică vom adăga acestui substrat elemente cum ar fi: turbă, muşchi, perlit, roci, etc. Scoarţa este de o calitate excelentă. Şi ca să citez din explicaţiile date de producător, se spune aşa:
"...Compoziţia substratului este ideală pentru menţinerea maximă a conţinutului de aer, ceea ce permite o uşoară respiraţie rădăcinilor. .... Structura aerisită a substratului previne dezintegrarea rădăcinii şi are un efect mai bun asupra metabolismului plantelor. ..." Cum spuneam, îl folosesc de ceva timp şi sunt foarte mulţumită. Dacă ar fi fost să folosesc alt produs, majoritatea conţin şi alte elemente, nefolositoare pentru Phalaenopsis, şi atunci ar fi trebuit să aleg doar scoarţa. Muncă în plus şi timp pierdut. Cu acest substrat totul merge mult mai repede şi sunt sigură că planta nu va avea probleme din cauza lui. 



  Avem şi ghiveciul nou pregătit, avem şi substratul la îndemână. Trecem la pasul următor. Scoatem orhideea din ghiveci cu mare grijă. Apăsăm uşor pe laterale pentru a se desprinde rădăcinile şi substratul, apoi tragem cu mare grijă de plantă. 
  După ce am făcut acest lucru, am curăţat tot ce rămăsese lipit de rădăcini, inclusiv câteva fire de alge uscate, alge ce s-au dezvoltat pe pereţii vasului din cauza umezelii şi a luminii. De data aceasta nu am găsit muşchi sau bucăţi de burete, elemente ce se regăsesc deseori amestecate în substrat. 



   Pentru a putea manevra mai uşor rădăcinile în noul ghiveci, am pus planta într-un vas cu apă călduţă pentru câteva minute. Cu această ocazie rădăcinile se hidratează suficient pentru perioada următoare. Apoi, am curăţat cu o foarfecă sterilizată tot ce era putred sau uscat. La această orhidee au fost puţine astfel de rădăcini. Majoritatea erau într-o stare foarte bună. 



   Acum că am terminat şi această etapă, trecem la replantarea orhideei. 
   Am aşezat planta cu mare grijă în ghiveci, încercând să modelez şi să dirijez rădăcinile cât mai bine în interior. Asta poate dura puţin mai mult dar trebuie lucrat cu răbdare pentru a nu rupe sau răni în vreun fel rădăcinile. După ce am fixat planta cât mai dreaptă şi într-o poziţie cât mai bună, am început să adaug substratul. Atenţie, nu punem întâi substrat şi apoi planta. Asta poate duce la plasarea orhideei în ghiveci mult prea sus decât ar trebui. Şi apoi trebuie să o luăm de la capăt. Deci, am început să adaug substratul pe o parte şi pe cealaltă a plantei. Ghiveciul se mai bate uşor cu mâna pentru ca bucăţile de scoarţă să se aşeze cât mai uniform. Dacă este nevoie apăsăm şi cu degetele dar cu mare grijă din nou, pentru a nu rupe rădăcinile. Am completat cu scoarţă până sus, până am ajuns la baza plantei. Scoarţa nu trebuie să fie până la buza ghiveciului sau mai sus de aceasta. Orhideea nu trebuie să pară plantată pe un vârf de deal. 



   Se verifică dacă nu sunt spaţii goale prea mari între rădăcini. Dacă rămân rădăcini deasupra substratului nu este nicio problemă. Nu încercaţi să le îngropaţi cu forţa. 
   Acum, că am replantat, trebuie să ne asigurăm că am făcut-o corect. Este momentul adevărului, dacă vreţi. Momentul care mie îmi dă emoţii de fiecare dată, chiar dacă am păţit-o de foarte puţine ori. Când totul este gata, apucăm cu degetele planta şi ridicăm. Dacă am plantat corect, se va ridica cu tot cu ghiveci. Dacă rămânem cu orhideea în mână şi ghiveciul pe masă, atunci ..... o luăm de la capăt. Ceva nu a fost făcut corect şi orhideea fost plantată superficial. Dacă s-a ridicat cu totul atunci este bine. Nu trebuie să ţinem ghiveciul în aer mult tmp şi nici să-l mişcăm în vreun fel. Este suficient să ridicăm doar atât cât să ne dăm seama că totul e bine. 


   Acum putem pune orhideea într-un ghiveci mască sau o putem lăsa fără. Depinde de ceea ce-şi doreşte fiecare şi mai ales de locul în care va sta planta. Dacă avem un spaţui gen seră sau ceva asemănător nu este nevoie de mască. Însă dacă orhideea va înfrumuseţa o încăpere sau un pervaz, atunci un ghiveci mască va face totul mai plăcut. Ghiveciul mască nu trebuie să fie prea strâmt. O distanţă de 1,5-2 cm. este suficientă între cele două vase. 
    Dacă nu am avut de tăiat nimic din zona rădăcinilor, planta se poate uda în mod normal. Dacă s-au făcut tăieri de rădăcini, atunci este nevoie de timp pentru ca rănile să se cicatrizeze. Aşadar, vara nu vom uda mai repede de 3-4 zile de la transplantare, iar iarna nu mai repede de 5-6 zile. Dacă scoarţa s-a uscat prea mult la suprafaţă, atunci putem pulveriza apă cu stropi foarte fini, numai acolo. 
   Mi-aş dori foarte mult ca cele explicate în acest articol să fie pe înţelesul tuturor şi să ajute. Poate m-am lungit cam mult cu scrisul dar asta doar pentru că îmi place să vorbesc şi să scriu despre orhidee. 

joi, 28 august 2014

Calendar de toamnă

   Vara a început să-şi facă bagajele. Sunt ultimile zile în care mai simţim parfumul ei cald. Curând se va schimba decorul şi parfumul. Şi pentru a proteja orhideele în continuare, va trebui să ştim ce avem de făcut. Sper ca rândurile ce le veţi citi în continuare să vă ajute în a face un plan, sau pregătiri pentru perioada următoare.

SEPTEMBRIE

   Ziua incepe sa scadă, nopţile sunt mai reci şi de multe ori plouă. Până la sfârşitul lunii ar fi bine ca orhideele care au stat afară, să fie aduse la interior. Excepţie fac cele de temperatură mai  scăzută (Dendrobium, Cymbidium, etc) care pot fi lăsate până la o minima de 0-5 grade pe timpul nopţii.
   Înainte de a aduce orhideele în interior, acestea trebuie inspectate amănunţit, pentru a vedea dacă nu sunt dăunatori. Aceştia se vor căuta atât pe frunze si flori , dar pe cât posibil şi pe rădăcinile plantelor.
   Speciile iubitoare de soare (Cattleya, Vanda) vor putea fi expuse la lumina mai puternică, incepând cu mijlocul lunii septembrie. Pericolul de arsuri solare este mult diminuat. Faceţi trecerea treptat.
   Această perioadă este buna si pentru noi transplantări. In special la orhideele care toamna dezvoltă noi creşteri.
   O dată cu venirea toamnei, udarea si fertilizare trebuie ajustate in funcţie de temperatură. Dacă temperatura a scăzut, plantele vor fi udate mai rar. Altfel există pericolul putrezirii rădăcinilor.
  Pentru orhideele care preferă răcoarea, temperatura cuprinsă între: 10-14 ° C;
  Pentru orhideele care preferă  temperatură moderată, valori cuprinse între: 16-20 ° C;
  Pentru orhideele care preferă căldura, temperatura cuprinsă între: 19-24 ° C.


OCTOMBRIE

   Până la sfârşitul lunii octombrie toate orhideele trebuie adăpostite in casă. Cele mai multe nu suporta temperaturile scăzute. Nu este recomandat ca o dată ce au fost aduse de afară sa fie aşezate lângă cele rămase in interior. După o verificare amănunţită pentru depistarea dăunătorilor sau ouă ale acestora, orhideele se plasează într-o încăpere separată şi se monitorizează timp de două săptămâni. 
   Cele mai multe specii se pregătesc acum de înflorire. Altele se pregătesc pentru perioada de repaos. Acestea se vor aşeza într-un loc mai răcoros, udarea se va rări iar fertilizarea nu mai este necesară. De asemeni in această perioadă apar masiv frunze galbene. Este vorba de frunze mari, ajunse la bătrâneţe.
   Fără nicio teamă, acum orhideele pot fi lăsate la ferestre cu orientare vestică. Soarele nu mai este periculos. Pentru că intensitatea luminii scade, orhideele iubitoare de lumină directă pot fi ajutate cu lumina artificială. 
    Odată cu începerea sezonului de încălzire centralizată, umiditatea va scădea simţitor. Acest lucru va duce la creearea unui mediu propice pentru dezvoltarea rapidă a dăunătorilor. Cel mai grăbit este păianjenul roşu. Puteţi combate prin amplasarea de umidificatoare sau vase cu apă aşezate in apropierea plantelor.
   Pentru orhideele care preferă răcoarea, temperatura cuprinsă între : 9-13 ° C;
   Pentru orhideele care preferă  temperatură moderată, valori cuprinse între: 16-20 ° C;
   Pentru orhideele care preferă căldura, temperatura cuprinsă între: 19-24 ° C.

NOIEMBRIE

   În această lună multe orhidee se odihnesc, urmărindu-se stimularea infloririlor viitoare. Plantele se pun in loc răcoros, cu lumină bună şi nu se fertilizează. Udarea in această perioadă ar trebui sa fie redusă la minimum. Nu toate orhideele au perioada de odihnă. Cea mai activă, poate, dintre ele este Phalaenopsis. Cu toate astea si la această specie trebuie ţinut cont de următoarele:
    Substratul se udă numai atunci când este complet uscat. Altfel există riscul de a pierde sistemul radicular al plantei. Primele semne că ceva s-a facut greşit sunt date de frunze. Ele devin letargice, se ingălbenesc si mor. Asta se intamplă atunci când conţinutul ghiveciului este prea umed, temperatura prea scazută si lumina prea slabă. Rădăcinile sunt saturate de apă, devin negre si lipicioase si nu mai sunt capabile sa hrănească planta.
   Luna noiembrie este considerată una dintre lunile întunecate ale anului. În această perioadă se recomandă suplimentarea luminii naturale cu lămpi de lumina artificială. Distanţa de la planta până la lampă este bine să fie de cca. 40 cm, altfel frunzele se pot arde.
   Ca şi in luna octombrie, din cauza umidităţii reduse se va monitoriza cu atenţie apariţia dăunătorilor. Cel mai bun mod de a preveni acest lucru este creşterea umidităţii aerului prin diferite metode. Iar aici exista si o alta latură, si anume: umiditatea ridicată si temperaturile scăzute pot provoca apariţia bolilor fungice. Trebuie atenţie si la udarea plantelor. Aceasta se va face numai in prima parte a zilei si numai cu apă caldută/caldă. În maxim 40 min. după udare, se controlează si se indepărtează surplusul de apă dintre frunze. Altfel apa care stagnează va duce la putrezirea plantei.
   Camerele unde se ţin orhideele se vor aerisi in mod regulat. Geamurile se spală în mod periodic pentru a lasă să intre cât mai multă lumină.
   În aceasta lună replantarea orhideelor nu este recomandată.
Pentru orhideele care preferă răcoarea, temperatura cuprinsă între: 8-12 ° C;
Pentru orhideele care preferă  temperatură moderată, valori cuprinse între: 15-18 ° C;
Pentru orhideele care preferă căldura, temperatura cuprinsă între: 18-24 ° C.

O toamnă frumoasă, vă doresc! Să vă fie orhideele sănătoase, fericite şi să vă bucure cu multe flori minunate!

miercuri, 27 august 2014

Legendele orhideelor

   Orice lucru frumos pe lumea asta are o legendă. Orhideele nu fac excepţie. Vă invit la o lectură plăcută, să descoperiţi frumoasele legende ale misterioaselor orhidee.


O legendă dintr-o zona tropicală povesteşte că atunci când pământul era abia creat , vegetaţia agresivă a junglei s-a lansat in cucerirea de noi teritorii , ameninţând existenţa plantelor mai mici sau mai firave.Unele din acestea si-au aparat cu inversunare zonele , altele , precum orhideele , au fost din ce in ce mai sufocate de invazia celor puternici si au devenit mereu mai micute si mai fragile , iar semnitele lor s-au micsorat in continuu , ajungand sa se asemene firelor de praf.Zeii vantului s-au hotarat sa ajute orhideele , asa ca le-au ridicat semintele in ceruri si le-au imprastiat pe cuprinsul intregii jungle.La randul lor , inaltii copaci au oferit protectie gratioaselor flori , gazduindu-le la poala trunchiurilor lor si asigurandu-le , in acest fel , aerul , lumina si spatiul necesare supravietuirii.Intrucat erau inca inspaimantate de calatoria lor prin vazduhuri , noi-nascutele plante si-au agatat radacinile subtiri de cele viguroase ale uriasilor copaci.In acest fel , intreaga jungla a fost infrumutesata de mirificele flori ale orhideelor.



   O legenda a indienilor Tonoacas , care au trait in Mexic , in regiunea Veracruz de astazi , povesteste ca la originea orhideei de vanilie a fost o frumoasa fata care isi dedicase viata zeitei granelor , Tonoacayohua.Tanara femeie , pe nume Tzacopontziza, isi petrecea toate zilele aducand zeitei ofrande de flori si hrana .Un tanar print , Zkatan-Oxga, a surprins-o pe fata in timp ce se ducea catre templu si s-a indragostit de ea la prima vedere.Intr-o zi , el si-a facut aparitia in fata lui Tzacopontziza , i-a marturisit iubirea si i-a propus sa fuga cu el in lume.Preotii zeitei Tonoacayohua i-au capturat pe cei doi , le-au taiat capetele si le-au smuls inimile din trupuri.Pe locul in care au fost ucisi indragostitii au rasarit pentru intaia oara florile de orhidee de vanilie.Orhideele de vanilie si boabele de vanilie au devenit , apoi, darurile favorite aduse ca jertfa zeitei.
   Aztecii au cucerit pamanturile poporului Tonoacas in anul 1427 , si au cerut vanilia drept tribut.Ei au folosit-o ca ingredient al bauturii de ciocolata , cacahuatl , un aliment care furniza putere si forta.



 Un alt mit din America de Sud, din Costa Rica, nareaza despre un tanar pe nume Jose, care isi petrecea cea mai mare parte a timpului in mica gradina din preajma unei capele care gazduia o minunata cruce de aur.
   Auzind de extraordinarul crucifix, conchistadorii au sosit prin preajma locului si i-au cerut lui Jose sa le aduca crucea de aur. Acesta a refuzat, a luat crucifixul din capela si a fugit printr-o mica fereastra. Dupa un timp de alergatura continua , zgariat de pietre si maracinisuri , Jose si-a domolit pasul, convins ca a scapat de urmaritori. Picaturile de sange izvorate din ranile sale lasasera insa o dara vizibila , usor de urmat de catre conchistadori. Cerurile vegheau, totusi , asupra inimosului tanar. Insasi Flora a aruncat o vraja asupra picaturilor de sange , transformandu-le intr-un covor de orhidee rosii , raspandite in toate directiile , astfel incat urmaritorii sa piarda urma lui Jose. Cu toate acestea, intrucat nu stia ca era pe cale sa fie salvat , tanarul i-a zarit in departare pe conchistadori si a murit , cuprins de panica. In momentul despartirii lui de lumea aceasta , fiecare dintre rosiile orhidee s-a transformat intr-o mica cruce , comemorand sacrificiul curajosului Jose.


In Sri Lanka , fostul Ceylon, o straveche legenda povesteste despre un print care se indragostise nebuneste si fara fi iubit la randu-i, de sora sa vitrega. In ciuda patimii lui, el a s-a conformat refuzului fetei si nu a insistat in a-si materializa iubirea. Intr-o zi, printul a gustat din tuberculul Ipsea Speciosa, un tip de orhidee terestra cu flori galbene-aurii, foarte raspandita pe insula. Din acel moment, printul nu a mai avut o nici clipa de liniste , si  in cele din urma , cuprins de o criza de nebunie si pasiune, si-a ucis sora vitrega.
   Desi folosite uneori ca afrodisiac, orhideele Ipsea Specioasa sunt inca privite cu suspiciune de catre locuitorii din Sri Lanka.
   Intr-una din povestirile crestinismului timpuriu, se relateaza cum un calugar a furat mana unei statui reprezentandu-l pe copilul Isus. In timp ce se ascundea in munti, el a ratacit drumul si, inainte de muri de epuizare si foame, si-a ingropat in pamant comoara furata. In urmatorul an, din locul unde fusese ascuns pretiosul obiect a rasarit o orhidee, o floare ale carei radacini reproduceau intocmai forma unei maini de copil.



    Credinta in potentialul afrodisiac al orhideelor a reprezentat o superstitie transmisa din generatie in generatie, fiind asociata adesea cu vrajitoarele care foloseau tuberculii proaspeti pentru crearea unor potiuni de dragoste, iar pe cei uscati pentru indepartarea unor pasiuni nepotrivite. Astrologul Nicholas Culpeper a perpetuat acesta idee, declarand ca radacinile orhideelor trebuiesc folosite cu atentie, intrucat “ ele devin fierbinti si umede sub influenta lui Venus, determinand o dorinta sexuala excesiva, stare extrema ce poate fi inlaturata prin folosirea radacinilor in stare uscata.

   In Japonia, orhideea este mentionata pentru intaia oara intr-o straveche poveste despre sotia unui imparat, care si-a invins infertilitatea si a dat nastere la 13 copii prin inhalarea repetata a parfumului acestei flori.


 Potrivit unei legende din Grecia antica , Orchis era un tanar pasional , fiu al unei nimfe , de la care mostenise frumusetea , si al unui satir , care ii transmisese un puternic impuls sexual.In timpul unei sarbatori dedicate lui Bacchus , Orchis a comis sacrilegiul de a incerca sa violeze o preoteasa.Drept pedeapsa , zeii l-au condamnat sa fie sfasiat de animalele salbatice , iar trupul sau a fost transformat intr-o planta micuta si gingasa , orhideea.Se spune ca , prin acest act de justitie divina , testiculele tanarului s-au metamorfozat in radacinile plantei, in tuberculii ei , avand o forma asemanatoare cu organele respective.In acest fel , numele nefericitului tanar a devenit asociat pentru greci nu numai cu floarea in care a fost transformat , ci si cu respectivele organe sexuale masculine.

Datorita simetriei florilor si frunzelor fata de tulpina , orhideea este un simbol al perfectiunii sau al frumusetii perfecte.

In teologia crestina , petele de culoare de pe petalele orhideelor sunt asociate cu sangele lui Isus .

In epoca victoriana , orhideele erau un simbol al elegantei si luxului , intrucat erau vazute ca intruchipari ale orientului exotic si erau greu de gasit , necesitand , totodata , o ingrijire speciala in sere incalzite.

Orhideea este o floare de o frumusete magnifica , care poate transmite un mesaj de universal de dragoste , intelepciune si credinta.

In China , ea semnifica atat rafinamentul , cat si inocenta copiilor.

Orhideea este floarea reprezentativa pentru cea de-a douazecisiopta aniversare a casatoriei.

Orhideea este floarea caracteristica Zodiei Varsatorului.


Material preluat de pe net.

vineri, 22 august 2014

Evoluţie Dendrobium nobile

  Am observat că subiectul  "Dendrobium nobile" este unul foarte căutat pe blogul meu. Ceea ce mă bucură şi mă determină să revin cu o nouă actualizare.
  Aşa cum am mai scris şi în primul articol despre această specie de orhidee, experienţa mea este destul de redusă, având de puţin timp în colecţie trei exemplare. Azi am să scriu despre evoluţia acestora, din februarie şi până acum.
   Primul la examinare şi raport :) este Comet King "Akatsuki" . Unul dintre cele mai frumoase exemplare, cu flori colorate şi parfum plăcut. S-a dezvoltat frumos, tulpini, frunze şi rădăcini au crescut într-o armonie perfectă. Pseudobulbul cel mai vechi a pierdut frunze dar rămâne deocamdată pe poziţia de sursă de hrană pentru cei tineri. Deşi aceştia sunt bine dezvoltaţi, cu rădăcini puternice, nu e momentul încă să-l îndepărtez. Probabil după înflorire şi când acesta îşi va fi pierdut mare parte din volum, atunci va trebui să îl elimin. Pe Comet King l-am udat o dată la 5-7 zile, în funcţie de cum au fost temperaturile de afară. Stă pe pervaz şi beneficiază de lumină foarte bună şi o circulaţie a aerului mai mult decât perfectă. Cu umiditatea stăm mai prost dar pentru că au fost şi multe ploi, nu a suferit din această cauză. Îngrăşământ i-am administrat constant, ştiind că are nevoie de resurse pentru a se dezvolta cât mai bine până la momentul în care va trebui să intre în perioada de repaos şi apoi să înflorească. Astăzi, Comet King se prezintă aşa:







   Lucrul de care mă temeam, şi mă tem încă, cel mai mult este apariţia micilor keiki pe tulpini. Acest lucru, din fericire, încă nu s-a întâmplat. Dacă voi rata perioada de repaos şi planta va fi udată şi hrănită normal, atunci am toate şansele ca cei mici să apară cocoţaţi cine ştie pe unde. Dar eu cred că voi fi în stare să evit acest lucru. Pentru mine, keiki nu pot să apară decât la baza plantei.
   Mergem mai departe şi vă povestesc despre un Dendrobium încă neidetificat. Ştiu sigur că florile sunt albe iar în mijloc au o pată de culoare mov. Sper să înflorească şi să-l pot identifica corect. El este mezinul. Are dimensiuni cu mult mai reduse decât ceilalţi doi. Probabil asta este mărimea lui, nu creşte foarte înalt, aşa cum de exemplu a crescut Comet King. Cu tot cu ghiveci măsoară 20 cm, faţă de C. K. care are puţin peste 55cm. Aş putea spune că este un mini dendrobium, deşi nu ştiu dacă există aşa ceva. El a fost udat mult mai des deoarece ghiveciul fiind mai mic, substratul se usca mult mai repede. Rădăcinile s-au dezvoltat foarte bine, la fel şi noile tulpini. Pseudobulbii mai vechi nu au pierdut frunze. Mă gândesc că pe ei este posibil să mai apară un rând de flori. Mezinul stă în balcon alături de majoritatea orhideelor mele. Lumina este bună, la fel şi circulaţia aerului şi umiditate. Aceasta din urmă este asigurată de umidificatorul care funcţionează pe toată durata zilei. Acesta este Den. cel Mic. :) :





   Nici aici nu a fost problema micilor keiki. Şi sper să nu fie nici în continuare.
   A treilea Dendrobium nobile este de fapt primul ajuns dintre cei trei. Acum câteva săptămâni a avut o "aventură" periculoasă. Se afla pe pervazul din afara balconului, când un vânt pornit din senin l-a aruncat de acolo direct pe cimentul de jos. Ghiveciul s-a spart dar Dendro, în afară de o sperietură, nu a păţit nimic grav. Spun sperietură pentru că era puţin cam ciufulit dar încă pe picioarele lui. Nu s-au rupt decât puţine frunze, tulpinile şi rădăcinile nu au avut nimic. El arată oricum mai ciufulit, are creşteri noi pe care încă nu le-am sprijinit de tutori, şi creşteri mai vechi care din cauza bătrâneţii nu mai stau cum trebuie. Nici frunzele nu sunt ca la ceilalţi doi. Aici cresc cumva încreţite, ca mai apoi, pe măsură ce cresc, să se îndrepte. Rădăcinile cred că îşi fac treaba şi hrănesc planta cum trebuie. Şi aici sunt multe tulpini bătrâne care vor trebui eliminate la un moment dat. Acest Dendrobium a primit apă şi îngrăşământ la fel ca şi ceilalţi doi. Doar şi el are nevoie de resurse pentru perioada următoare. Stă tot în balcon, coleg de bancă cu mezinul. Şi , evident, are aceleaşi condiţii. Lumină, umiditate şi circulaţia aerului cât mai bune. La şedinţa foto de azi, Ciufulici era aşa:








Peste câteva săptămâni va începe perioada de repaos. Udare se va reduce, fertilizare se va opri, iar plantele vor avea nevoie de diferenţele de temperatură zi-noapte necesare stimulării apariţiei florilor. Abia când bobocii vor fi vizibili cât mai bine, se va relua udarea frecventă.       
Sper ca următorul articol să fie şi cu imagini ale mult aşteptatelor flori.     


Edit: Citeşte şi http://orchidsbymikaela.blogspot.ro/2015/01/dendrobium-nobile-reinflorire.html















vineri, 15 august 2014

Wilsonara Zoe's Fire

   Sau  Zoe cea schimbătoare. La fiecare nouă înflorire, surprinzătoare. Nu cred că am mai întâlnit la vreo orhidee de-a mea atâta nehotărâre. Sau poate este felul ei de a varia culorile şi modelul, ca să nu ne plictisim. Nu că asta s-ar fi putut întâmpla vreodată. Chiar îmi doresc o continuitate. Dar aşa cum era la început. Am văzut ce ştie să facă, şi cum poate schimba lucrurile. Acum, gata. O vreau pe Zoe de acum doi ani.
  Să o luăm cu începutul. Wilsonara aceasta este "marca" Lidl. Adică de acolo am cumpărat-o în urmă cu doi ani. Printre alte orhidee de acelaşi gen, ea a fost aleasă de la prima privire. Floi mari şi roşii, absolut uimitoare, aşezate pe două tije. Planta nu foarte stufoasă, dar sănătoasă. Nu puteam pleca acasă fără ea, pentru niciun motiv.


    A mers bine pe parcursul anului următor. A făcut doi pseudobulbi, care la rândul lor au produs două tije florale simultan. Era undeva pe la începutul verii. Au crescut extrem de greu. Abia prin luna octombrie au început să înflorească bobocii. Nu prea înţelegeam de ce. Apoi am observat că unii dintre ei arătau ciudat. Florile erau chinuite, de altă culoare şi cu alt model. Într-un final am realizat că planta avea dăunători. Mai precis, nesuferitul de păianjen roşu. Am acţionat imediat cu un acaricid. Însă răul fusese deja făcut. Pe una dintre tije florile erau compromise total. Cele care au supravieţuit atacului arătau diferit dar aproape normal din punct de vedere "clinic". Am fost dezamăgită şi mi-am promis să nu mai las să se întâmple aşa ceva vreodată. Anul trecut, deci, florile erau aşa:


  Şi a venit şi anul acesta. Aşteptam să apară din nou tijele florale şi aveam emoţii pentru cum vor fi florile de data asta. În primăvara am stropit preventiv cu acaricid, iar orhideea a stat foarte aproape de umidificator. Din nou doi pseudobulbi au făcut două tije florale. Şi nu ne-a prins luna octombrie. Au crescut frumos şi într-un ritm de dezvoltare normal. Bobocii nu mai erau ciudaţi. S-au dezvoltat frumos. Surpriza a venit însă când s-a deschis prima floare. Nu mai fusese dăunători. Nici alte probleme. Totuşi, Zoe nu mai era ... Zoe. Adică era, dar nu mai semăna. De ce? .... Încă nu ştiu. Probabil au existat alţi factori care au contribuit la această schimbare. Cum au fost florile anul acesta? .. Aşa:





  Nu prea mai seamănă, nu? Sunt frumoase şi interesante. Dar nu mai sunt cum erau şi cum mă aşteptam să fie. Oare la anul ce surprize mă mai aşteaptă?
  Despre îngrijirea orhideei Wilsonara am mai scris. Mai spun doar că nu este pretenţioasă, creşte cuminte la lumină bună dar fără soare direct, udată când substratul nu este complet uscat, şi foarte important, are nevoie de umiditate foarte bună. Altfel atacul păianjenului roşu este inevitabil. În această toamnă va trebui să o transplantez deoarece substratul se degradează, iar planta are nevoie să fie curăţată de rădăcini moarte şi pseudobulbi stafidiţi. 

duminică, 3 august 2014

Odontocidium Tiger Barb "Kilauea"

  Una dintre cele mai reuşite hibridizări între Odontoglossum şi Oncidium. O orhidee cu flori spectaculoase şi parfumate.
   Exact acum un an am cumpărat-o din Bricostore. Îmi amintesc că a fost din nou dragoste la prima vedere. O tijă elegantă cu flori galbene m-a făcut să vreau această orhidee în colecţia mea. Timp de un an şi-a crescut cuminte un pseudobulb care de curând a produs şi mult aşteptata tijă. Florile sunt la fel de frumoase şi parfumate, fără să fi suferit nici cea mică schimbare. Aşa cum s-a mai întâmplat la alte orhidee. Acum în număr de 11, s-au aşezat frumos şi oferă un spectacol superb.


   Hibrizii obţinuţi din Odontoglossum şi Oncidium sunt uşor de îngrijit, plantele nefiind în rândul mofturoaselor. Totuşi, trebuie asigurate condiţiile specifice celor două specii pentru ca orhideea să crească sănătoasă şi să-şi urmeze cursul firesc de dezvoltare şi înflorire. Pentru Odontocidium umiditatea este la fel de importantă ca şi pentru alte orhidee. Valoarea minimă nu trebuie să coboare sub 40% iar un ideal ar trebui să se încadreze între 55% şi 75%. La fel de importantă este circulaţia bună a aerului. Orhideea va fi ferită de curenţii de aer rece. Cerinţele de lumină sunt şi ele similare majorităţii orhideelor. Lumină din belşug , dar niciodată expunere directă la razele soarelui.


   Udarea este la fel de importantă. Niciodată prea mult, dar nici prea puţin. Substratul se va menţine relativ umed între udări. Fertilizarea se face numai cu îngrăşământ destinat exclusiv orhideelor, conform instrucţiunilor de pe ambalaj. Orhideele Odontoglossum şi Oncidium preferă temperaturi medii spre reci. Este cunoscut faptul că la temperaturi mari, peste 30 de grade Celsius, Odontoglossum stagnează. Aşa încât şi Odontocidium trebuie ferită de gradele multe din termometru.
  Putem transplanta orhideea o dată la 1-2 ani, atunci când are creşteri de noi rădăcini sau pseudobulbi. Substratul potrivit este cel format din scoarţă de pin şi foarte puţină turbă. Aceasta din urmă cu rolul de a "lega compoziţia". Rădăcinile sunt subţiri. Nu ca la Miltoniopsis, dar nici ca la Phalaenopsis. Deci turba le va fi de ajutor. Nu în cantitate mare pentru că atunci le-ar dăuna.


   Dacă vreţi să cumpăraţi o orhidee pentru voi, sau pentru cineva drag care are minim de cunoştinţe în îngrijirea acestor plante minunate, Odontocidium este o alegere excelentă. Florile mari de culoarea galbenă cu mici picături de  roşu închis, vă vor cuceri din prima clipă. Tijele cresc în general destul de lungi şi elegante. Pseudobulbii au şi ei mărimi considerabile şi sunt înveliţi de frunze late şi frumos arcuite.
  Citind despre îngrijirea acestei orhidee, şi oferindu-vă imagini şi descrieri, sper că v-am oferit suficiente motive să nu ezitaţi în achiziţionarea ei. V-am povestit despre parfum? Nu? Vă las să-l descoperiţi singuri.