sâmbătă, 26 iulie 2014

Encyclia cochleata

   O orhidee bifată pe lista de dorinţe. După aproximativ 3 ani, în sfârşit face parte din colecţia mea. O am de vreo trei săptămâni, tot de la draga mea prietenă. Ea a cumpărat-o de la un crescător din Ungaria şi după câteva luni a ales să mi-o încredinţeze mie. Ce bucurie mare pentru mine! Când am intrat în camera unde o ţinea prietena mea, şi am văzut cât de frumos o mângâia soarele la fereastră... m-am îndrăgostit pe loc. E specială, deosebită, total ieşită din tipare. Nu ai cum să o treci cu vederea.


   Nu m-am grăbit să scriu despre ea. Am vrut să o urmăresc o perioadă, m-am documentat, am aşteptat. Cel mai uimitor lucru la ea, mi se pare a fi modul în care bobocii florali apar, cresc şi înfloresc. Dacă la alte orhidee aceştia se dezvoltă pe toată lungimea tijei florale, aici lucrurile stau puţin altfel. Bobocii formează iniţial un fel de buchet. Sunt de mărimi diferite şi pe măsură ce cresc se distanţează de restul. Urmând ca acest proces să continue şi după ce floarea este deschisă. Aşa se formează florile şi în acest mod se dezvoltă şi tija florală în continuare. Remarcabil e timpul în care se petrec toate astea.





   Pseudobulbii sunt destul de robuşti, lunguieţi, şi dezvoltă două frunze chiar în capătul superior. De acolo, din vârf, apar şi tijele florale. Pare că iniţial se formează o teacă, probabil ceva asemănător cu teaca formată la orhideele Cattleya. Orhideea mea are trei pseudobulbi maturi şi unul în plină dezvoltare. La baza  pseudobulbilor se află un fel de "picioruş". Burticile lor nu au cum să ajungă aproape de substrat, dar mă întreb dacă "picioruşul" acela nu este foarte vulnerabil. Pare că tot din acel loc se dezvoltă şi noile creşteri. Florile au formă destul de interesantă,  uşor de asemănat cu o caracatiţă. Nu sunt parfumate. Cel puţin până acum nu am simţit vreu parfum cât de subtil.


     Am citit că este o orhidee destul de uşor de îngrijit. Nu are nevoie de condiţii speciale. Dar umiditatea este la fel de importantă pentru ea ca şi lumina şi ventilarea aerului. Udarea se face din abundenţă, dar fără a înneca rădăcinile. Motiv pentru care substratul e bine să conţină pe lăngă scoarţă, şi eventual puţin muşchi, şi bucăţi de poliestiren expandat. Acesta asigură un bun drenaj, important mai ales în partea de jos a ghiveciului. Până acum eu am udat-o cam la 3 zile. În condiţii ideale, Encyclia poate să înflorească pe perioada a câtorva luni.

  Nu-mi doresc decât să-i meargă foarte bine, iar de florile ei spectaculoase să mă pot bucura în cât mai multe dimineţi.







vineri, 18 iulie 2014

Vuylstekeara Melissa Brianne "Shady Lady"

  Cea mai recentă achiziţie. La un preţ excepţional, am cumpărat o plantă sănătoasă, bogată şi cu mult potenţial. În ultima perioadă magazinul meu preferat, Leroy Merlin, nu mai avea la vânzare orhideele frumoase şi variate de acum doi-trei ani. De câte ori mergeam acolo plecam dezamăgită. Azi am ajuns pentru alte lucruri.
   Am ajuns la magazin însoţind-ul pe soţul meu la raionul de electrice, lămpi, becuri şi alte chestii bărbăteşti. Numai la becuri nu-mi era mie gândul. Dar am stat cuminte până a găsit ce voia apoi am plecat subtil la raionul care mă interesa. În dreptul caselor de marcat am observat câteva orhidee dendrobium-phalaenopsis. Nu multe şi nici prea speciale. Deja mă gândeam că nici la raion nu voi găsi mare lucru. Apoi, în timp ce înaintam am observat orhidee phalaenopsis albastre. Ştiţi voi, din acelea injectate cu cerneală. După doi-trei paşi zăresc în spatele lor multe feţişoare de orhidee colorate. O altă masă încărcată de aceleaşi culori era la doi metri mai încolo. Nu-mi venea să cred. Burrageara, Brassia, Miltonidium White, Oncidium Dancing Lady şi alte câteva orhidee stăteau cuminţi în foliile lor de plastic. Am observat din prima că era ceva nou printre ele. Ceva nou, adică ceva ce nu mai văzusem pănă atunci.


   Mă simţeam ca un copil căruia cineva i-a pus în faţă o mulţime de jucării şi el nu ştie pe care să o ia mai întâi. Am început să cercetez cu atenţie şi am continuat câteva minute bune. Eram aproape în transă când a venit şi soţul meu. "Să nu-mi spui că iar cumperi...." Păi puteam să cumpăr şi fără să mai spun, că doar se subînţelegea ce vreau să fac. A continuat: "Dacă iei mai mult de una ... înnebunesc definitiv.." La cât erau de frumoase... îmi venea să-i spun că ne-am descurca cu tratamentul. Dar n-am avut încotro şi m-am rezumat la una singură. Adevărul este că spaţiul alocat pentru orhidee este ocupat 100% şi lui îi este groază că într-o zi s-ar putea să îmi vină vreo idee şi să vreau să-l măresc cine ştie cum şi pe unde.

 
  Revenind la Vuylstekeara, planta pe care am ales-o este în stare perfectă. Cu 20 de lei am cumpărat o plantă cu 5 pseudobulbi tineri dar ajunşi la maturitate. Doi dintre ei au tije măricele, una chiar înflorită, iar alţi doi pseudobulbi au tije încă micuţe. Al cincila pseudobulb este probabil mai vechi şi deja şi-a făcut norma de flori. Posibil, nu sunt foarte sigură. Oricum, planta are potenţial major. Dacă cei cinci pseudobulbi vor avea fiecare câte o nouă creştere, atunci planta în sine va fi o minunăţie. Iar cu atâtea tije spectacolul este garantat. Şi nu neapărat datorită numărului de tije ci mai ales frumuseţii florilor.


   Vuylstekeara nu este pretenţioasă. Deşi cu părinţi ca Miltonia, Cochlioda şi Odontoglossum, ar putea părea destul de dificil. Dar dacă am reuşit cu Miltassia, nu văd de ce să nu meargă bine şi Vuylstekeara. Substratul între udări nu trebuie să se usuce complet, umiditatea de 60-80% este cea mai bună, lumina filtrată fără soare direct, sunt regulile de bază pentru o dezvoltare cât mai armonioasă.
   Dacă vă întrebaţi de mărimea florilor, ei bine, sunt destul de mari. În jur de 8cm. Parfum nu am simţit încă dar nu e timpul pierdut. Pe lângă multitudinea de modele şi culori, orhideele Vuylstekeara sunt şi foarte parfumate. Teoretic. Practic .... vom vedea dacă şi acest exemplar se încadrează la această categorie.          Despre culori şi combinaţiile acestora nu vă mai povestesc. Dar uitându-vă cu atenţie sunt sigură că vă puteţi imagina lucruri frumoase.
   Chiar dacă rămâne regretul că nu am putut lua acasă şi un Miltonidium Barthley White, şi nici un Adaglossum Frech Town, sunt foarte fericită pentru ceea ce am găsit. Sigur va exista o "data viitoare". Mereu există.
 

Mulţumesc Leroy Merlin! M-am simţit minunat azi, chiar şi doar admirând ceea ce nu am putut cumpăra.


marți, 15 iulie 2014

Cine este Mark?

  Mark este de fapt ... Mini Mark. Una dintre cele mai delicate exemplare de Phalaenopsis. Când mai avem timp de o mică discuţie nici nu ştiu cum să-i spun .... el sau ea? :) Dar important este că ne înţelegem, iar discuţiile sunt plăcute. Nu am ce să-i reproşez .... lui Mark. Este cuminte, poate puţin cam leneş dar ne-am obişnuit. Eu cu încetineala lui, el cu nerăbdarea mea. Acum ştiu că nu înfloreşte decât o singură dată pe an. În rest e preocupat/ă  de frunze şi rădăcini. În acelaşi ritm în care ar putea face invidios chiar şi un melc. Dar atâta timp cât are o dezvoltare frumoasă, nici nu mai contează ritmul.



    Mini Mark nu este o plantă mare. Era lesne de bănuit, altfel ar fi fost Maxi Mark :).Nu doar florile sunt de dimensiuni reduse ci şi frunzele. Acestea se pot încadra în categoria midi. Nu au aceea arcuire pe care o au în general frunzele orhideelor Phalaenopsis. Sunt mai ferme şi destul de dure. Culoarea este mai închisă, un verde întunecat dar strălucitor.


  Tija creşte destul de înaltă şi poate ramifica de la mai multe noduri. La mine nu s-a întâmplat încă, poate planta e prea tânără sau i-a lipsit ceva. De asemenea, Mini Mark are o predispoziţie spre producerea de keiki. Nici asta nu am văzut încă, dar nu-i timpul pierdut. Probabil există undeva o explicaţie. Nu o să o caut, doar o să aştept.
   Rădăcinile sunt şi ele puţin ieşite din tipar. Deşi sunt foarte viguroase, spre vârf ele se aplatizează cumva. Nu-şi pierd textura, doar forma. Nu au nici acea fineţe la suprafată, velamenul fiind mai grosolan, denivelat ..dacă pot spune aşa. Rezervele de umiditate din interiorul ghiveciului nu se pierd după 5-7 zile, fiind nevoie de udare poate şi la 10-12 zile. Substratul a fost schimbat o dată, dar cu toate astea umiditatea se meţine timp mai mult.


 

   Florile sunt mici, undeva spre 2,5cm, parfumate discret la anumite ore din zi. Forma diferă şi ea, labelumul este lipsit de mustăcioare, iar culoarea focului este punctul forte. Stropii de culoare de pe sepale şi petale întregesc farmecul pe care îl are această orhidee. Nu mi-o pot imagina fără ei.
   La fel de încrezut ca şi în ceilalţi doi ani, Mark a înflorit anul acesta mai târziu. Perioada de înflorire este în general primăvara, dar cum aş putea să spun că nu-mi place un Mark înflorit în toiul verii? Să vedem ce se va întâmpla în continuare, dacă vom avea şi keiki sau ... orice altă noutate. Sper să meargă bine în continuare pentru că este o orhidee mai dificil de găsit. Nu imposibil dar mai greu.



sâmbătă, 5 iulie 2014

Un îngeraş de floare .... Vanda(Ascocenda) Princess Mikasa"White Angel"

  Cea mai mare bucurie pentru un pasionat de flori este atunci când florile din colecţia sa înfloresc. Bucuria începe însă din momentul când se întrezăreşte timid primul mugure. La orhidee emoţia este mai mare şi mai frumoasă. Apare primul vârf de tijă, primul bobocel format şi apoi prima floare deschisă. Dar fericirea vine când vezi toate florile cum îţi zâmbesc. Eu le alint cu mângâieri uşoare şi le mulţumesc pentru emoţia trăită.
   Zilele acestea, emoţia am trăit-o alături de o orhidee primită în luna mai. Ştiam că este harnică dar nu mi-am imaginat că mă va bucura cu flori atât de curând. Vanda Princess Mikasa Blue are acum o surioară de toată frumuseţea. "White Angel" te cucereşte prin delicateţe şi simplitate.


   Poate că florile albe nu au personalitate. Nimic deosebit. Este drept, lipseşte acel "ceva" pe care îl au alte flori. Fie că au diverse nuanţe împletite în petale, fie că picături de culoare dansează  pe sepale. Dar cum poate ea, o floare albă de orhidee să fie mai prejos chiar şi aşa? Are fineţea pe care doar ea o poate avea. Are puritatea pe care doar ea o poate purta. O orhidee cu flori albe este ceva ce nu ar trebui să lipsească din nicio colecţie de flori.
   "White Angel", cu florile deschise recent, are nuanţe delicate de verde crud şi galben pal, nuanţe care în timp se vor pierde. Va rămâne cu picătura de roşu, aşezată exact în "guriţă". Va fi frumoasă şi va fi delicată până în ultima zi.


   De când a ajuns la mine, nu a avut nicio zi de odihnă. A făcut rădăcini lungi, unele mai subţiri, altele groase; a mai crescut o frunză mică, iar pe alta a făcut-o mare. A pornit o tijă florală şi a muncit pentru fiecare din cei şapte bobocei, să crească mari şi sănătoşi. Iar azi, cred că şi ea este mândră de florile ei frumoase. Mie aşa mi se pare. O simt că e fericită şi sunt şi eu la fel. Cum aş putea să nu fiu?
  Pentru că este vară, o ud doar prin imersie zilnic. Baia durează cel puţin 30 de minute. Deşi mai demult citisem undeva că unei orhidee vanda îi sunt suficiente 8 minute de stat în apă, eu cred că nu o deranjează să stea mai mult. De fapt, acelaşi regim îl au toate cele patru vande pe care le am. Şi nici una nu a făcut reclamaţie până azi. Sora Îngeraşului, Kulwadee şi necunoscuta se simt foarte bine. Primele două au fost înflorite recent, iar acum după ce florile s-au uscat, deja sunt ocupate cu noi rădăcini şi frunze.


  Dacă îi va merge bine şi în continuare, "White Angel" va face flori din nou. Şi asta nu la anul viitor ci poate chiar până la sfârşitul acestuia. Dar eu cred că noi două ne-am împrietenit deja, şi asta se vede.