joi, 21 aprilie 2016

Transplantare şi divizare orhidee cu pseudobulbi (2)

   

     Pentru că perioada transplantărilor se cam apropie de final, azi am dedicat o mare parte din timp orhideelor ce aveau nevoie de schimbarea substratului. Pentru altele însă a fost nevoie de mai mult de atât, şi anume divizare şi replantare. Unele mai recent cumpărate, altele cu vechime în colecţia mea, toate au fost răsfăţate şi tratate cu mare atenţie.
     Primul articol scris despre "transplantare şi divizare orhidee cu pseudobulbi" a avut ca protagonistă o orhidee foarte facil de îngrijit, şi foarte facil de transplantat şi divizat. Era vorba despre Goodaleara Tahitian Dancer. Asemeni ei sunt marea majoritate a orhideelor din această categorie. Sunt însă altele care ridică unele probleme. Probleme ce se pot ivi din cauza creşterii mai ciudate a pseudobulbilor tineri. Cel mai des am întâlnit acest aspect la orhideele Beallara. Ce este ciudat? Modul în care psudobulbii tineri cresc alături de cei maturi. Dacă la altele aceştia cresc la bază, la Beallara noile creşteri au o dezvoltare cumva spre verticală. În timp, pseudobulbii tineri ajung să se dezvolte tot mai sus, iar asta face ca rădăcinile lor să îşi găsesească mai greu drumul spre substrat. Cu cât sunt mai sus, cu atât este mai greu şi riscant pentru rădăcini. De asemenea, la momentul transplantării, problema este evidentă. Am să arăt în continuare cum am ales eu să abordez această transplantare.
    Încă de când orhideea era în ghiveci, se vedea că pseudobulbii nu sunt în aceeaşi linie. După ce am scos planta, lucruri au fost şi mai clare. Primul lucru la care m-am gândit a fost divizarea. Nu puteam să îngrop în substrat bulbii bătrâni. Mai ales că rădăcinile lor erau compromise total.




      Se vede clar cum a evoluat creşterea pseudobulbilor pe verticală. Rădăcinile celor mai tineri erau mult deasupra substratului şi ar fi însemnat să-i îngrop şi mai mult pe cei bătrâni. După cum spuneam, aceştia nu mai aveau sistem radicular sănătos. Am divizat planta în două alegând să înlătur definitiv pseudobulbii fără resurse.


          Pentru a uşura apariţa altor rădăcini, şi pentru a facilita dezvoltarea celor deja crescute, am curăţat cu mare grijă toate părţile uscate sau deteriorate. Este foarte important să fie făcut acest lucru şi din alte motive. După replantare acestea pot putrezi, iar în cazul în care ne pricopsim cu dăunători, aceştia să-şi găsească ascunzătoarea perfectă printre aceste resturi uscate. Cred că diferenţa care se observă între cele două imagini este evidentă, şi nu trebuie să uităm niciodată acest aspect atunci când transplantăm o orhidee, indiferent de specie. Mai ales când vorbim de noi creşteri, trebuie să acordăm o atenţie deosebită. Rădăcinuţele tinere au nevoie să crească fără a avea obstacole. Dezvoltarea va fi mai rapidă iar planta va deveni mai puternică în timp mai scurt. Ceea ce de altfel ne dorim cu toţii. Plante care să crească repede, dar în limite normale, să aibă sistemul radicular cât mai sănătos, iar în final orhideea să dezvolte tije florale bogate. Dacă rădăcinile merg greu, atunci dezvoltarea este îngreunată, planta devină anemică, iar înflorirea poate întâzia sau poate fi una slabă. Totuşi, trebuie să avem grijă să nu rănim planta sau rădăcinile tinere atunci când îndepărtăm tot ce este deteriorat. Nu vom face acest lucru " cu orice preţ".
    După ce am pregătit pseudobulbii pentru replantare, m-am ocupat de ghivece şi substrat.

http://www.agrocs.hu/termekeink-cat/floria/

    Pentru că este un produs foarte bun, poate cel mai bun de pe piaţa rămânească, am ales substratul de la Floria, de această dată cel format din scoarţă de pin şi chipsuri de cocos. Deşi sunt două elemente diferite, mă gândesc că nu degeaba a ales producătorul această combinaţie. Scoarţa de pin este mai puţin absorbantă decât chipsurile de cocos. Iar acestea se menţin umede timp mai îndelungat. Una peste alta, orhideelor le place acest amestec. Am mai transplantat acum ceva vreme şi Phalaenopsis, şi pot să spun că totul merge perfect. Recomand cu toată inima acest substrat. Îl găsiţi destul de uşor în marile magazine, la preţuri între 11 şi 15 lei punga de 3 litri. Poate singurul inconvenient legat de acest substrat este faptul că punga e cam mică. Cred că la 5 litri ar fi fost mai ok.
   

   Au rezultat, deci, două plante noi, fiecare cu câte doi pseudobulbi. Unul care a avut tije florale, iar altul în creştere. Este important să ţinem cont de vârsta celui mai tânăr pseudobulb şi de gradul de dezvoltare al rădăcinilor. Noua creştere aptă pentru transplantare trebuie să aibă cel puţin 5 centimetri. Şi pentru că plantele sunt la început de dezvoltare, am ales ghivece de mărime mai redusă, pentru o perioadă de câteva luni bune. În momentul în care vasele vor fi pline de rădăcini, iar volumul de pseudobulbi generos, atunci vor fi replantate.

Trimiteți un comentariu