duminică, 1 februarie 2015

Aproape de primăvară

  Este Februarie. Iarna încă stă comod în calendar şi nu dă semne că anul acesta va fi mai grăbită să plece. Şi cum toate lucrurile frumoase se întâmplă la timpul lor, spectacolul floral din balconul meu este abia la început de sesiune. Parcă nu le mai ajunge timpul, parcă vor să înflorească toate deodată. Unele s-au grăbit atât de tare încât n-au mai avut timp pentru tije noi şi atunci au aliniat câţiva boboci pe mici ramificaţii. Altele n-au mai avut timp nici pentru asta. Şi atunci au continuat să etaleze boboc după boboc exact în vârful tijelor. Fiecare s-a descurcat cum a putut pentru a fi pregătite de spectacolul primăverii. Din păcate au fost şi cazuri când mare parte din boboci au cedat nervos presiunii şi s-au desprins obosiţi de tije.

Printre primele orhidee care au înflorit în acest nou sezon sunt:





  Prima este Odontolossum Margaret Holm. O orhidee cumpărată anul trecut şi care s-a dezvoltat frumos, având acum patru noi pseudobulbi. Unul a fost mai harnic şi a făcut deja flori. Altul are o tijă cu boboci ce urmează să se deschidă în câteva zile.
   A doua este super hărnicuţa Goodaleara Tahitian Dancer, care face flori de două ori pe an. Nu este deloc pretenţioasă. Noile creşteri de pseudobulbi apar şi cresc fără ca cineva să facă rugăciuni pentru asta. Florile nu întârzie să apară, putând apărea două tje pe acelaşi pseudobulb.
  Următoarea este un hibrid Phalaenopsis cu flori parfumate. De data asta culoarea florilor a fost mai mult spre alb, însă iniţial şi în mod normal ele sunt mai roz.
  La fel pot să spun şi despre florile celei de-a treia, nimeni alta decât o Miniatură Phalaenopsis "Jiaho's Pink Girl". Şi ea a avut florile iniţiale roz, dar probabil că anotimpul influenţează multe lucruri. Ea este foarte fericită în bilele de argilă în care am replantat-o. Dovadă sunt cele două tije florale pe care nu a trebuit să le aştept mai mulţi ani.

  Au urmat apoi alte domnişoare orhidee:






   Prima este o Phalaenopsis semipelorică. Se pot distinge cu uşurinţă petalele uşor strânse la vârfuri, ceea ce o face diferită de alte orhidee, şi chiar de alte semipelorice. Culoarea nu este deosebită însă are o tentă de roz prăfuit foarte plăcută. Nu e cumpărată de foarte mult timp dar vechile flori au trecut deja. Acum continuă înflorirea în vârful tijelor vechi.
  Următoarea este una dintre grăbitele care au făcut ramificaţii pe ramificaţiile mai vechi. Nu a avut timp pentru mai mulţi boboci, aşa că pentru moment a deschis doar două flori. Ar putea acum să crească şi o tijă nouă, pentru că  nu o mai grăbeşte nimeni.
  A treia este una dintre veteranele colecţiei. A înflorit în fiecare an fără probleme. Deşi pare simplă, comună, un fel de Cenuşăreasa, cu toate florile deschise se va transforma într-o mică prinţesă. Florile au textură mătăsoasă şi îmi aduc aminte cât de mult m-a fermecat culoarea atunci când am cumpărat-o.
   Domnişoara următoare se remarcă prin culoare, formă şi ... personalitate. Tot o semipelorică. Graţioasele petale ascund mici gropiţe, iar forma lor specială justifică numele dat acestui hibrid. Phalaenopsis Butterfly.
  Cea care a început să-mi dea emoţii la fiecare reînflorire, tot o semipelorică, tot cu gropiţe pe petale dar care este nehotărâtă de fiecare dată. Are flori semipelorice, flori normale şi flori care sunt doar pe jumătate normale. Adică o singură petală din cele două are gropiţă. Înfloreşte bogat de fiecare dată, dar acum are pentru prima dată flori pe o ramificaţie. Şi culmea, toate sunt la fel. Semipelorice.

  Poate cele mai aşteptate reînfloriri:





  Phalaenopsis Taida Kings Caroline Little Zebra, orhidee înflorită pentru prima dată la mine. A venit de la prietena mea în urmă cu câteva luni şi nu mică mi-a fost mirarea şi bucuria când am văzut că face tijă florală. Florile sunt foarte frumoase, de dimensiuni medii iar desenul aproape că hipnotizează.
  Phal. Yellion, gălbioara fermecată. Cu totul deosebită prin nuanţele fierbinţi de galben, şi forma uşor franjurată a petalelor. Nu e pretenţioasă şi nu mi-a dat niciodată emoţii. A înflorit la fel de fiecare dată, şi de fiecare dată mă uimeşte.
  Domnişoara cu volănaşe a fost mai timidă la această înflorire. Culoarea şi farmecul sunt însă sunt la fel. Este un hibrid foarte reuşit pe care mă bucur foarte mult că l-am găsit.
  Cui nu-i place ciocolata? Parfumul pe care îl emană florile Oncidiumului Sharry Baby Sweet Fragrance este senzaţional. Aproape incredibil că o floare poată să aibă un asemenea parfum... Florile au fustiţe delicate de culoare albă iar petalele şi sepalele sunt aproape de culoarea ciocolatei. Dacă stau bine să mă gândesc, chiar a ciocolată cu lapte miroase această orhidee.

   Până se vor mai deschide şi alte flori, trebuie să vă fac cunoştinţă cu cele mai recente achiziţii.
   Prima cumpărată anul acesta este tot o orhidee Phalaenopsis, Ciske, a celor de la Orchids4All. Am mai văzut-o prin magazine dar abia acum i-a venit rândul să o iau acasă.


   Alte două orhidee Phalaenopsis au intrat în colecţia mea cu cea mai mare viteză. Adică am fost foarte grăbită să le iau din magazin, pentru că sunt foarte frumoase, iar una era doar într-un singur exemplar. Culori vibrante, forme diferite ... Doi hibrizi foarte reuşiţi din toate punctele de vedere.


 

  Nu le-am găsit numele niciuneia dintre ele. Deşi sunt foarte curioasă cum s-ar numi aceste flori superbe. Prima mă duce cu gândul la un anume trandafir, ce are aceaşi culoare şi care are petalele la fel de catifelate. Într-o anumită lumină culoarea este un grena aproape negru, ceea ce scoate şi mai mult în evidenţă labelumul roşu şi cele două pete albe mici de pe fiecare petală. A doua îmi aduce aminte de Phalaenopsis Liodoro. Parcă au fost croite după acelaşi tipar. Probabil voi descoperi că au ceva în comun legat de hibridizare.  Niciuna nu este parfumată. Şi e pentru prima dată când îmi pare rău.