joi, 26 martie 2015

Dăunătorii orhideelor: păduchele lânos

   A venit momentul să discutăm puţin despre aceşti musafiri nepoftiţi, dăunătorii. Nu este prea plăcut dar cu siguranţă este necesar. Orice pasionat de orhidee s-a confruntat cel puţin o dată cu această problemă. Să începem cu unul dintre cei mai des întâlniţi dăunători:

Păduchele lânos
   Un afurisit de intrus care nu se sfieşte să populeze plantele. Deşi pare să se ascundă în cele mai nebănuite locuri, îl putem observa pe fiecare părticică a unei orhidee. Preferă florile, dar se desfăşoară cu impertinenţă şi pe frunze şi tulpini. Este foarte uşor de confundat, părând un fel de scame sau mici ghemotoace de vată. Şi cum nici unele, nici altele nu au cum şi nici ce căuta pe o orhidee, este cu siguranţă vorba despre el. Nemilosul intrus. Nesuferitul ăsta lânos se hrăneşte cu seva plantei. Asta duce în timp la slăbirea ei şi se pot observa pe frunze diverse semne: excrescenţe, adâncituri, pete galbene neregulate, precum şi pânze albe fine. Lânosul se ascunde în toate ungherele unei flori. În labelum este cel mai greu de depistat. Se observă cu uşurinţă pe spatele florilor, la îmbinarea frunzelor cu tulpina, pe spatele frunzelor, pe tijele florale, în special la internoduri, dar şi pe alte părţi mai vizibile sau nu.
   Printre ultimele plante cumpărate, una avea în dotare şi câteva specimene de lânoşi. Foarte puţini şi greu sesizabili. Totuşi, după depistare planta a fost curăţată şi ţinută în continuare separat de restul orhideelor. Am urmărit-o zilnic şi nu părea să mai existe vreun intrus. Asta a fost acum câteva săptămâni. În urmă cu două zile, la o inspecţie sumară, nu mică mi-a fost mirarea ... şi indignarea ... când am observat un nou nesuferit lânos. Doar că dumnealui nu era pe plantă. Îşi făcuse loc pe cleştişorul de plastic cu care prinsesem tija florală. Aveam impresia că râde de mine. Cum să te ascunzi într-un loc atât de evident? Să fie lânoşii chiar atât de inteligenţi? Am luat frumos cleştişorul de la plantă şi l-am fotografiat pe domnul lânos în toată neobrăzarea lui.




    Este un exemplar adult, ce şi-a format deja o mică "pepinieră". Sub pânza albă ce se poate observa în a treia imagine sunt ouăle ce aşteaptă timp de zece zile să devină nimfe. Deci avem de-a face cu o "ea". Ceea ce înseamnă că doamna în cauză poate depune doar în timpul anotimpului cald nu mai puţin de câteva sute de ouă. Cu masculii este o altă treabă. Ei sunt nişte domni, şi după ce devin adulţi nu se mai hrănesc cu seva plantei. Indiferent că sunt femele sau masculi, aceşti dăunători trebuie exterminaţi. Cea mai simplă metodă nu există. În funcţie de numărul intruşilor, poate fi o operaţiune mai greu sau mai uşor de efectuat. Depinde de ceea ce alegem. O bună variantă este folosirea de alcool sanitar. Cu ajutorul unor dischete de bumbac sau beţişoare de urechi îmbibate în alcool putem îndepărta intruşii fără ca planta să fie afectată în vreun fel. Acest lucru trebuie făcut zilnic, şi cu fiecare intrus în parte. Pot trece mai multe zile până să mai apară alţii, de aceea trebuie urmărită planta pe o perioadă de mai multe săptămâni. 
O altă variantă de combatere este folosirea de produse specializate, ce pot fi cumpărate de la magazinele fitosanitare. Acolo există prafuri sau substanţe lichide ce se folosesc în special în agricultură. Dacă doriţi ceva mai ecologic şi de pe urma căruia să nu aibă de suferit decât intruşii, atunci puteţi prepara soluţii naturale şi ieftine, aşa cum ar fi o soluţie din 1litru de apă la care se adaugă o lingură de săpun lichid. Este de preferat un săpun de potasiu cu o concentraţie de 2%. Mai există preparate pe bază de ulei de neem sau ulei de rapiţă . Dacă se întâmplă să observăm prea târziu dăunătorul lânos, şi planta este foarte grav afectată, atunci ea va trebui tunsă. Vom îndepărta prin tăiere toate părţile grav afectate. 







sâmbătă, 7 martie 2015

Orhideea Howeara

Howeara Lava Burst "Puanani"
Howeara Mini-Primi

    Zilele trecute, când tocmai credeam că primăvara vine o dată cu Mărţişorul, am fost pe la mai multe magazine care vând flori. Speram să găsesc ceva deosebit, ceva ce poate căutam de mult timp sau ceva ce pur şi simplu nu aveam. După ce am fost dezamăgită de vizita prin câteva dintre supermarketuri, am revenit la unul dintre ele unde văzusem ceva interesant. La prima vedere mi-a venit foarte greu să cred că orhideele descoperite prin folia de plastic transparent puteau să fie Howeara. Era pentru prima dată când vedeam aşa ceva. Asemănarea dintre ceea ce văzusem pe internet şi  armata de plăntuţe miniaturale din faţa mea .... era absolut izbitoare. Am ales două ghivecele cu două orhidee de culori diferite. Una roşie şi una galbenă.
   Când am ajuns acasă primul lucru a fost să caut denumirea celor două piticuţe. Şi pentru că aveam încă dubii de ceea ce ar fi putut să fie, am dat căutare pe Google: "miniature orchids". Ce credeţi că mi-a apărut? Exact. Howeara. A fost o surpriză extraordinară. Aproape un şoc. Eram însă şi puţin speriată pentru că în afară de poze nu-mi aduceam aminte absolut nimic din ceea ce citisem mai demult despre ea. Nu ştiam cât de dificilă ar putea să fie îngrijirea ei. Dar... până la urmă .... ce putea să fie atât de greu?



    Howeara Lava Burst are o culoare extraordinară. Un roşu pe care l-am văzut la puţine flori de orhidee. Un roşu intens, strălucitor... Ce m-a atras însă în mod deosebit la florile micuţe a fost năsucul alb. Nu i-am putut rezista. Mi se pare că pe fondul unei culori mai închise şi uniforme, năsucul alb pare o luminiţă stălucitoare. Luminiţa asta pare să dea o strălucire aparte florii. Deh, fiecare cu imaginaţia lui.:))
   Howeara Mini Primi este şi ea foarte frumoasă. Florile galbene au o pictură discretă în nuanţe de maro. O combinaţie des întâlnită la florile de orhidee. În special la cele înrudite cu Oncidium. Spre deosebire de Lava Burst, Mini Primi are florile mai deschise. Se pot observa cu uşurinţă detaliile, forma şi culorile. La prima florile sunt semideschise, nelăsând să se vadă mare lucru.



 
    Cele două miniaturi chiar sunt foarte mici. Ghivecelele în care sunt plantate au câţiva centimetri, iar plăntuţele sunt de asemenea de mărimea unor pseudobulbi care nu s-au maturizat suficient. Ce să mai spun de flori ... micuţe, micuţe... foarte micuţe. Sunt singurele flori din colecţia mea care au asemenea dimensiuni reduse. Avantajul este că sunt foarte uşor de plasat printre restul orhideelor. Le pot aşeza aproape oriunde. Dezavantajul este că sunt greu de fotografiat. Cel puţin de către mine, un fotograf neexperimentat.
   Plantele par să aibă un potenţial destul de bun. Chiar dacă doar cea cu flori galbene are mai mulţi pseudobulbi, sper ca după trecerea florilor să pornească noi creşteri şi la cea cu flori roşii, care nu are decât un singur pseudobulb. Ambele au multiple ramificaţii pe tijele florale, în diferite stadii de dezvoltare.


   Florile nu sunt parfumate. Au însă o textură destul de ciudată din punctul meu de vedere. Când priveşti o floare de dimensiuni atât de mici te aştepţi să fie foarte fină, delicată, mătăsoasă... Ei bine, Howeara nu este nici pe departe aşa. Florile sunt destul de dure la atingere, asemănătoare cu florile de plastic sau cu imortelele.
    Şi ca să trecem la lucruri mai importante, să vedem ce am aflat despre îngrijirea orhideei Howeara. Este un hibrid intergeneric obţinut din încrucişarea Oncidium, Rodriguezia şi Leochilus. Plantele produc tije florale de 2-3 ori pe an. O tijă florală poate avea între 10 şi 30 de flori, în funcţie de maturitate şi condiţii. Florile durează până la 9 săptămâni. Temperatura aerului ideală pentru acest hibrid este între 19 şi 27 de grade Celsius ziua, şi între 16 şi 20 de grade Celsius pe timpul nopţii. Lumina trebuie să fie medie. Nici soare puternic ce poate arde frunzele, dar nici umbră prea mare. Howeara se udă cu generozitate. Adică o dată şi bine. În funcţie de anotimp şi mărimea plantei, udarea se face o dată la 3-7 zile. Nu se va lăsa niciodată substratul să se usuce complet. Transplantarea se efectuează o dată la 1-2 ani, iar substratul trebuie să fie unul uşor şi cu drenaj foarte bun.
    Orhideele cumpărate de mine sunt plantate în fibră de cocos. Acest substrat reţine foarte bine apa dar este şi destul de drenat. Până le voi muta în ghivece mai mari nu cred că acest substrat ne va creea probleme.