Phalaenopsis Sweet Memory Liodoro, ceva interesant..

   Tocmai ce spuneam în articolul precedent că în toamnă voi diviza şi transplanta orhideea phalanopsis Sweet Memory Liodoro. Ei bine... am făcut asta mai repede decât aş fi vrut. Mi s-a părut că nu e totul ok, iar în plus, din cauza poziţiei în ghiveci, am şi trântit-o, riscând ca acest lucru să se repete. Aşa că am ales să o transplantez, nu înainte de a separa cele două plante mai tinere. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că acest lucru nu era chiar atât de simplu. De fapt, operaţiunea în sine a fost mult mai uşoară decât dacă aş fi avut de-a face cu două plante crescute chiar pe tulpina mamei lor. Doar că ceea ce am întâlnit în acest caz a fost ceva mai aparte.
   Când am cumpărat orhideea, am observat că plantele mai tinere crescuseră cumva la distanţă de coletul mamei dar nu puteam să-mi dau seama cum. Am avut impresia la un moment dat că sunt plante separate. Dar nici asta nu părea sigur. Erau destul de înghesuite şi greu puteai să-ţi dai seama ce şi cum. Ei bine, cu ocazia transplantării lucrurile s-au lămurit. Lămurit e un fel de-a spune. Acum şi-au făcut loc alte întrebări. Dar ca să nu mai lungesc vorba, să trecem la .. poze.
   Imediat cum am scos plantele din substrat mi-am dat seama de "legătura" dintre ele. Nu ştiu cum se numeşte pentru că încă nu am găsit informaţii despre acest lucru. Este practic o creştere asemănătoare unei tije florale.

   Doar că nu este nici pe departe o tijă florală. La un capăt era planta mamă iar la celălalt puiul. Pe una dintre aceste tije am descoperit doi muguri. Cu siguranţă de acolo vor creşte alte plante. Mi se pare uimitor acest fel de înmulţire al orhideei. La majoritatea orhideelor Phalaenopsis keiki apar la baza tulpinii (keiki bazali) sau pe tijele florale. Niciodată nu am mai văzut ceea ce am descoperit la Liodoro. Acum sunt sigură că este ceva specific doar ei, înţelegând abia acum de ce atunci când am cumpărat-o absolut toate celelalte ghivece cu această orhidee conţineau cel puţin două plante.

Un lucru interesant am observat şi la rădăcini. Cele ale plantei mature au o culoare dubioasă. Iniţial când am scos planta din substrat ... m-am cam speriat. Culoarea lor este de un gri foarte închis. Am crezut că sunt compromise. Dar iar am fost uimită să constat că interiorul este verde iar ca textură sunt foarte tari. Nici vorbă să fie compromise. Care este explicaţia? Nu ştiu. Va trebui să cercetez. Rădăcinile celorlalte două plante arată cât se poate de normal. Poate vârsta..Sau poate are legătură cu substratul folosit .. Cert este că umede fiind au o culoare normală. 

Şi pentru că orhideea a fost plantată iniţial într-un amestec de scoarţă de pin (nu de copac... cum spun unii..) şi bucăţi de argilă expandată, am ales şi eu aceeaşi variantă pentru transplantare. Aş fi putut să aleg foarte bine oricare dintre ele, scoarţă sau argilă, dar am preferat să nu stresez inutil orhideele.Cele mici sunt pe cont propriu de acum, iar planta mamă se simte probabil eliberată. 

Pentru puiul mai mic am ales un vas de dimensiuni mai reduse dar satisfăcător pentru rădăcini. Pentru planta matură am ales aceeaşi dimensiune de ghiveci. Nu a fost necesar un vas mai mare. 

Nu-mi place că am făcut această operaţiune când temperaturile de afară sunt de peste 30 de grade. Poate fi un stres în plus pentru plante. Dar le-am aşezat într-un loc cu mai multă umbră până ce voi vedea că sunt pe calea cea bună. Umiditate, ventilarea aerului, şi puţin noroc. Pentru că au vârfuri active la rădăcini şi frunze noi în creştere, sper că totul va fi bine. Iar la toamnă ... cine ştie... poate facem şi flori.