sâmbătă, 30 august 2014

Transplantare Phalaenopsis

 












   Spuneam în articolul precedent că începând din luna Septembrie putem transplanta orhideele care au nevoie de acest lucru. În general dacă nu sunt probleme, transplantarea orhideelor Phalaenopsis se face o dată la 1-2 ani. Când spun probleme mă refer la faptul că unele plante pot avea rădăcini compromise, frunze moi şi deshidratate, etc. Atunci vom acţiona fără să aşteptăm venirea toamnei sau primăverii. 
   Primul lucru de care trebuie să ţinem cont este ca orhideea pe care vrem să o transplantăm să nu mai aibă flori. Altfel riscăm ca în urma operaţiunii, acestea să se ofilească mai rapid. Mai ales dacă vom avea multe rădăcini de curăţat. Cu cât avem mai mult de lucru, cu atât mai mare va fi stresul pentru plantă.
   De ce trebuie să transplantăm orhideele? După o perioadă de 1-2 ani, substratul format din scoarţă de pin se degradează. Nu mai are fermitate, nu mai poate reţine substanţele hrănitoare şi poate duce spre alte probleme, de exemplu mucegai. De aceea e bine să nu lăsăm să treacă mai mult de 2 ani până transplantăm. În plus, în acest răstimp rădăcinile plantei pot creşte semnificativ şi nu vor avea suficint spaţiu să se mai extindă. 
   Planta pe care eu am ales-o pentru exemplificare este cumpărată anul trecut. A crescut foarte bine în acest timp, devenind aproape dintr-o plantă midi, o plantă de dimensiuni normale. Motiv pentru care m-am gândit că nu ar strica să îi ofer mai mult spaţiu. Însă nu trebuie exagerat. Ghiveciul în care vrem să mutăm planta nu trebuie să fie foarte mare comparativ cu cel iniţial. 


Aşadar, începem cu începutul. Am ales un ghiveci rămas de la o altă orhidee, pe care l-am spălat din nou şi l-am uscat. 


   Este un ghiveci standard, cu găuri multiple în partea de jos, ceea ce asigură o bună scugere a surplusului de apă. Pentru mine însă nu este suficient doar atât. Aşa cum am învăţat cu mult timp în urmă, este bine ca ghiveciul pentru orhidee să aibă găuri în plus, mai exact pe laterale. Acestea sunt foarte benefice pentru rădăcinile plantei, asigurând o bună ventilare şi circulare a aerului în interior. În plus, riscul acumulării de umezeală este mult redus. Aşa că am făcut ghiveciului găurile suplimentare.


    În comerţul on line există şi ghivece speciale, în diferite modele, care imită oarecum coşurile. Sunt din material plastic şi foarte practice. Dar şi varianta propusă mai sus este foarte bună şi cu costuri minime. 
   După ce am pregătit ghiveciul, ne ocupăm de substrat. Cel pe care eu îl folosesc este la ora actuală cel mai bun de pe piaţa românească. Este numai scoarţă de pin, fără alte materii adăugate. Ideal pentru Phalaenopsis, se poate folosi şi pentru alte specii. Doar că atunci vom face combinaţiile necesare în funcţie de specie. Adică vom adăga acestui substrat elemente cum ar fi: turbă, muşchi, perlit, roci, etc. Scoarţa este de o calitate excelentă. Şi ca să citez din explicaţiile date de producător, se spune aşa:
"...Compoziţia substratului este ideală pentru menţinerea maximă a conţinutului de aer, ceea ce permite o uşoară respiraţie rădăcinilor. .... Structura aerisită a substratului previne dezintegrarea rădăcinii şi are un efect mai bun asupra metabolismului plantelor. ..." Cum spuneam, îl folosesc de ceva timp şi sunt foarte mulţumită. Dacă ar fi fost să folosesc alt produs, majoritatea conţin şi alte elemente, nefolositoare pentru Phalaenopsis, şi atunci ar fi trebuit să aleg doar scoarţa. Muncă în plus şi timp pierdut. Cu acest substrat totul merge mult mai repede şi sunt sigură că planta nu va avea probleme din cauza lui. 



  Avem şi ghiveciul nou pregătit, avem şi substratul la îndemână. Trecem la pasul următor. Scoatem orhideea din ghiveci cu mare grijă. Apăsăm uşor pe laterale pentru a se desprinde rădăcinile şi substratul, apoi tragem cu mare grijă de plantă. 
  După ce am făcut acest lucru, am curăţat tot ce rămăsese lipit de rădăcini, inclusiv câteva fire de alge uscate, alge ce s-au dezvoltat pe pereţii vasului din cauza umezelii şi a luminii. De data aceasta nu am găsit muşchi sau bucăţi de burete, elemente ce se regăsesc deseori amestecate în substrat. 



   Pentru a putea manevra mai uşor rădăcinile în noul ghiveci, am pus planta într-un vas cu apă călduţă pentru câteva minute. Cu această ocazie rădăcinile se hidratează suficient pentru perioada următoare. Apoi, am curăţat cu o foarfecă sterilizată tot ce era putred sau uscat. La această orhidee au fost puţine astfel de rădăcini. Majoritatea erau într-o stare foarte bună. 



   Acum că am terminat şi această etapă, trecem la replantarea orhideei. 
   Am aşezat planta cu mare grijă în ghiveci, încercând să modelez şi să dirijez rădăcinile cât mai bine în interior. Asta poate dura puţin mai mult dar trebuie lucrat cu răbdare pentru a nu rupe sau răni în vreun fel rădăcinile. După ce am fixat planta cât mai dreaptă şi într-o poziţie cât mai bună, am început să adaug substratul. Atenţie, nu punem întâi substrat şi apoi planta. Asta poate duce la plasarea orhideei în ghiveci mult prea sus decât ar trebui. Şi apoi trebuie să o luăm de la capăt. Deci, am început să adaug substratul pe o parte şi pe cealaltă a plantei. Ghiveciul se mai bate uşor cu mâna pentru ca bucăţile de scoarţă să se aşeze cât mai uniform. Dacă este nevoie apăsăm şi cu degetele dar cu mare grijă din nou, pentru a nu rupe rădăcinile. Am completat cu scoarţă până sus, până am ajuns la baza plantei. Scoarţa nu trebuie să fie până la buza ghiveciului sau mai sus de aceasta. Orhideea nu trebuie să pară plantată pe un vârf de deal. 



   Se verifică dacă nu sunt spaţii goale prea mari între rădăcini. Dacă rămân rădăcini deasupra substratului nu este nicio problemă. Nu încercaţi să le îngropaţi cu forţa. 
   Acum, că am replantat, trebuie să ne asigurăm că am făcut-o corect. Este momentul adevărului, dacă vreţi. Momentul care mie îmi dă emoţii de fiecare dată, chiar dacă am păţit-o de foarte puţine ori. Când totul este gata, apucăm cu degetele planta şi ridicăm. Dacă am plantat corect, se va ridica cu tot cu ghiveci. Dacă rămânem cu orhideea în mână şi ghiveciul pe masă, atunci ..... o luăm de la capăt. Ceva nu a fost făcut corect şi orhideea fost plantată superficial. Dacă s-a ridicat cu totul atunci este bine. Nu trebuie să ţinem ghiveciul în aer mult tmp şi nici să-l mişcăm în vreun fel. Este suficient să ridicăm doar atât cât să ne dăm seama că totul e bine. 


   Acum putem pune orhideea într-un ghiveci mască sau o putem lăsa fără. Depinde de ceea ce-şi doreşte fiecare şi mai ales de locul în care va sta planta. Dacă avem un spaţui gen seră sau ceva asemănător nu este nevoie de mască. Însă dacă orhideea va înfrumuseţa o încăpere sau un pervaz, atunci un ghiveci mască va face totul mai plăcut. Ghiveciul mască nu trebuie să fie prea strâmt. O distanţă de 1,5-2 cm. este suficientă între cele două vase. 
    Dacă nu am avut de tăiat nimic din zona rădăcinilor, planta se poate uda în mod normal. Dacă s-au făcut tăieri de rădăcini, atunci este nevoie de timp pentru ca rănile să se cicatrizeze. Aşadar, vara nu vom uda mai repede de 3-4 zile de la transplantare, iar iarna nu mai repede de 5-6 zile. Dacă scoarţa s-a uscat prea mult la suprafaţă, atunci putem pulveriza apă cu stropi foarte fini, numai acolo. 
   Mi-aş dori foarte mult ca cele explicate în acest articol să fie pe înţelesul tuturor şi să ajute. Poate m-am lungit cam mult cu scrisul dar asta doar pentru că îmi place să vorbesc şi să scriu despre orhidee. 
Trimiteți un comentariu