joi, 26 martie 2015

Dăunătorii orhideelor: păduchele lânos

   A venit momentul să discutăm puţin despre aceşti musafiri nepoftiţi, dăunătorii. Nu este prea plăcut dar cu siguranţă este necesar. Orice pasionat de orhidee s-a confruntat cel puţin o dată cu această problemă. Să începem cu unul dintre cei mai des întâlniţi dăunători:

Păduchele lânos
   Un afurisit de intrus care nu se sfieşte să populeze plantele. Deşi pare să se ascundă în cele mai nebănuite locuri, îl putem observa pe fiecare părticică a unei orhidee. Preferă florile, dar se desfăşoară cu impertinenţă şi pe frunze şi tulpini. Este foarte uşor de confundat, părând un fel de scame sau mici ghemotoace de vată. Şi cum nici unele, nici altele nu au cum şi nici ce căuta pe o orhidee, este cu siguranţă vorba despre el. Nemilosul intrus. Nesuferitul ăsta lânos se hrăneşte cu seva plantei. Asta duce în timp la slăbirea ei şi se pot observa pe frunze diverse semne: excrescenţe, adâncituri, pete galbene neregulate, precum şi pânze albe fine. Lânosul se ascunde în toate ungherele unei flori. În labelum este cel mai greu de depistat. Se observă cu uşurinţă pe spatele florilor, la îmbinarea frunzelor cu tulpina, pe spatele frunzelor, pe tijele florale, în special la internoduri, dar şi pe alte părţi mai vizibile sau nu.
   Printre ultimele plante cumpărate, una avea în dotare şi câteva specimene de lânoşi. Foarte puţini şi greu sesizabili. Totuşi, după depistare planta a fost curăţată şi ţinută în continuare separat de restul orhideelor. Am urmărit-o zilnic şi nu părea să mai existe vreun intrus. Asta a fost acum câteva săptămâni. În urmă cu două zile, la o inspecţie sumară, nu mică mi-a fost mirarea ... şi indignarea ... când am observat un nou nesuferit lânos. Doar că dumnealui nu era pe plantă. Îşi făcuse loc pe cleştişorul de plastic cu care prinsesem tija florală. Aveam impresia că râde de mine. Cum să te ascunzi într-un loc atât de evident? Să fie lânoşii chiar atât de inteligenţi? Am luat frumos cleştişorul de la plantă şi l-am fotografiat pe domnul lânos în toată neobrăzarea lui.




    Este un exemplar adult, ce şi-a format deja o mică "pepinieră". Sub pânza albă ce se poate observa în a treia imagine sunt ouăle ce aşteaptă timp de zece zile să devină nimfe. Deci avem de-a face cu o "ea". Ceea ce înseamnă că doamna în cauză poate depune doar în timpul anotimpului cald nu mai puţin de câteva sute de ouă. Cu masculii este o altă treabă. Ei sunt nişte domni, şi după ce devin adulţi nu se mai hrănesc cu seva plantei. Indiferent că sunt femele sau masculi, aceşti dăunători trebuie exterminaţi. Cea mai simplă metodă nu există. În funcţie de numărul intruşilor, poate fi o operaţiune mai greu sau mai uşor de efectuat. Depinde de ceea ce alegem. O bună variantă este folosirea de alcool sanitar. Cu ajutorul unor dischete de bumbac sau beţişoare de urechi îmbibate în alcool putem îndepărta intruşii fără ca planta să fie afectată în vreun fel. Acest lucru trebuie făcut zilnic, şi cu fiecare intrus în parte. Pot trece mai multe zile până să mai apară alţii, de aceea trebuie urmărită planta pe o perioadă de mai multe săptămâni. 
O altă variantă de combatere este folosirea de produse specializate, ce pot fi cumpărate de la magazinele fitosanitare. Acolo există prafuri sau substanţe lichide ce se folosesc în special în agricultură. Dacă doriţi ceva mai ecologic şi de pe urma căruia să nu aibă de suferit decât intruşii, atunci puteţi prepara soluţii naturale şi ieftine, aşa cum ar fi o soluţie din 1litru de apă la care se adaugă o lingură de săpun lichid. Este de preferat un săpun de potasiu cu o concentraţie de 2%. Mai există preparate pe bază de ulei de neem sau ulei de rapiţă . Dacă se întâmplă să observăm prea târziu dăunătorul lânos, şi planta este foarte grav afectată, atunci ea va trebui tunsă. Vom îndepărta prin tăiere toate părţile grav afectate. 







Niciun comentariu :