sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Au înflorit orhideele

  Nu toate, bineînţeles. Doar câteva, iar altele urmează.
  Este aproape mijloc de Ianuarie. O iarnă foarte blândă, cum nu a mai fost de mult timp. Fără zăpadă, fără viscol, fără geruri, cu temperaturi mult peste medie. Din păcate cu mulţi nori şi ceaţă, multe zile la rând. Orhideele din ferestre merg mai greu. Altele care au avut lumină artificială s-au mişcat mai repede puţin.
  Printre primele înflorite încă de anul trecut, în ultimile zile, este Phal. Little Gem Stripes. O plantă pe care am primit-o anul trecut de la o prietenă. Nu mai avea spaţiu suficient pentru toate plantele aşa că am primit-o cu mare drag în grădiniţa mea. O plantă puternică, viguroasă, cu frunze şi rădăcini extraordinare. O plantă care a fost iubită şi îngrijită foarte atent. A reînflorit la mine pe două tije noi. Din păcate a pierdut câţiva bobocei, dar acum privind cu atenţie vărfurile tijelor, observ că acolo activitatea continuă.


  Următoarea este Phal. Yellion. O gălbioară uşor dantelată. Şi-a păstrat culoarea şi caracteristicile de la achiziţionare, ceea ce mă bucură foarte mult pentru că doar astea au fost motivele pentru care am luat-o. A fost dragoste la prima vedere .. în magazin. Atunci era înflorită bogat, pe două tije, iar florile mi s-au părut deosebit de frumoase. Aşa le văd şi acum, chiar dacă înflorirea este mai timidă, şi a pierdut şi ea câţiva boboci. Ca şi prima, nu este parfumată.


  Urmează Doritaenopsis Green Field Red Zuul. După o pauză mai lungă de aproape doi ani, dacă îmi amintesc bine, s-a hotărât în sfârşit să-mi facă o bucurie. Îmi aduc aminte că atunci cănd am găsit-o în magazin, abia fusese adus un lot nou de orhidee şi încă nu fusese puse în raft. Am văzut-o de la distanţă, m-am dus şi am scos-o din mijlocul suportului, iar angajata care se ocupa de ele a rămas uimită. Cum de o văzusem fix pe ea? Păi nu era prima dată când mi se întâmpla asta. Şi nici ultima. Parcă este o legătură invizibilă care mă trage spre ele. Nu mai văd nimic în jur decât după ce planta aleasă este în mâinile mele şi am certitudinea că va pleca cu mine. Domnişoara a înflorit frumos şi acum. Şi ea şi-a păstrat culorile şi modelul. Am avut puţin emoţii, mă gândeam că florile ar putea să fie mai deschise la culoare sau ar putea să aibă alt model.


  Domnişoara Phal. Ever Spring Fairy chiar a trecut prin schimbări. Nu mari şi nu deranjante. Iniaţial, când am primit-o, era aşa:


Apoi, când a reînflorit a fost aşa:



  Mi-a plăcut mult şi aşa. Deşi florile erau mai mate, mai puţine şi parcă şi forma lor era puţin diferită. Acum, când se pregătea să înflorească din nou, mă gândeam cum vor fi de data asta, ce surpriză voi avea. Surpriza a fost că florile de acum sunt ca cele de prima dată. La asta nu prea mă aşteptam. Şi ea a pierdut boboci. Iar tija a doua nu mai are decât unul viabil. Poate acolo voi avea o altă surpriză?


  La rând este Phal. Elegant Karin Aloha. Cumpărată anul trecut în preajma zilei de 8 Martie, acum a fos mai hărnicuţă. O tijă frumos ramificată pregăteşte aceleaşi frumoase ca şi prima dată. Fără surprize de model sau culoare, e la fel de exotică, minunată şi abia aştept să văd toate florile deschise. Din fericire ea nu a pierdut nici un boboc şi sper din suflet să nu se întâmple.


  Despre următoarea Phalaenopsis nu pot să spun decât că sunt fascinată. Nu am identificat-o încă, deci nu-i ştiu numele. Poate nici nu are. Deşi ar fi păcat să fie aşa pentru că este absolut uimitoare. Forma petalelor, fundiţele, felul în care picăturile de culoare stau aşezate, forma ei ca floare, o fac deosebită faţă de altele şi o situează sus de tot în rândul preferinţelor mele. A trebuit să mă întorc după ea la magazin, pentru că nu o luasem de prima dată. Avea ceva puncte suspecte pe flori, unele se treceau deja, mi se părea riscant să o iau acasă. Preţul un pic mai mare şi starea florilor m-au făcut să o las acolo. Apoi am ajuns acasă dar numai la ea mă gândeam şi regretam că nu am luat-o. Nu aveam stare deloc şi în acele condiţii prevedeam o noapte albă. Ca să mă liniştesc am plecat din nou la magazin şi fără să mai stau pe gânduri am cumpărat-o. Acum, de câte ori o privesc, mă felicit că m-am întors după ea.



  Doritaenopsis Tying Shin Phoenix 'Caribbean Sunset' este o altă orhidee mult aşteptată. Culoarea este greu de descris. Şi ea a fost dragoste la prima vedere. Este specială tocmai datorită culorii, formei perfecte a florilor şi nu în ultimul rând datorită parfumului. A reînflorit la fel de fiecare dată, fără surprize sau emoţii.


  Ultima, dar nu cea din urmă este Phal. Blak Bird. Nu este chiar o reînflorire. Anul trecut prin toamnă sau sfârşitul verii, nu mai ştiu exact, am găsit-o abandonată pe un raft, aşteptând să ajungă la gunoi. Nu mai avea decât o floare deschisă şi un bobocel. Restul ... se uscaseră, probabil, sau cine ştie .. Şi cum am o slăbiciune pentru această culoare la orhidee, şi cum ea era în mare pericol, am luat-o acasă. De atunci tot face câte o floare sau două, încercând parcă să-mi mulţumească pentru faptul că nu am lăsat-o să moară. Când va fi pregătită o aştept cu o tijă bogată de păsărele negre :)).



Cam atât despre reînflorite. Prima etapă din acest an. Sper să urmeze cât mai multe.
Mai multe poze cu orhideele reînflorite găsiţi aici http://www.flickr.com/photos/mikaella06/ .

Niciun comentariu :