La începutul anului 2012, când nu trecuse încă iarna, am comandat din Germania două orhidee. Una fiind phal. tetraspis, iar cea de a doua phal. stuartiana. Era pentru prima dată când achiziţionam plante din afara ţării. Aşa că neavând experienţă am făcut nişte greşeli. Prima dintre ele a fost că nu am studiat cu atenţie suficientă detaliile care erau afişate pentru plantele comandate. Am fost mai atentă la formă, culoare, preţ şi am trecut cu vederea vârsta plantelor. Aşa încât în momentul când au ajuns orhideele la mine am avut un şoc. Erau mult mai mici decât mi-aş fi imaginat eu. A doua greşeală a fost că plantele au fost comandate când afară era încă destul de rece, chiar dacă până la venirea primăverii mai era foarte puţin timp. Au suferit de frig pe timpul transportului către România, insă nu afectate iremediabil. Deşi când le-am văzut nu prea le dădeam multe şanse de supravieţuire.
A trebuit să iau măsuri pentru ca plăntuţele să supravieţuiască. Era ceva absolut nou pentru mine şi aveam destule temeri că nu voi reuşi nici măcar să le ţin în viaţă. Am improvizat dintr-o seră de jucărie un loc propice pentru buna dezvoltare a micilor orhidee.
În mica seră le-am asigurat minime condiţii de umiditate şi căldură, lumină improvizată cu ajutorul unei lămpi şi ventilarea aerului asigurată de micile uşiţe ale serei. Pentu umiditate am pus pe margine bile de argilă expandată pe care le-am menţinut în permanenţă umede. Părea că funcţionează. Au început să apară frunze şi mai apoi rădăcinuţe.
După ce au ieşit din seră, pe la mijlocul verii, plăntuţele arătau mult mai bine, iar eu eram plină de speranţe că vreodată voi vedea şi minunatele lor flori. Le-am transplantat de două ori de atunci pentru că hărnicuţe fiind, păhăruţele deveneau tot mai mici. Ultima transplantare am făcut-o anul acesta. Am ales un vas mai mare decât ar fi trebuit, chiar dacă regula spune că vasul trebuie să fie potrivit volumului de rădăcini. Am observat că i-a plăcut domnişoarei Stuartiana, şi s-a dezvoltat frumos în continuare. Exista ''riscul'' ca planta să se concentreze doar pe creşterea vegetativă în detrimentul înfloririi. Nu m-a deranjat acest lucru, ţinând cont că ea încă era şi este un copilaş :)
A trebuit să iau măsuri pentru ca plăntuţele să supravieţuiască. Era ceva absolut nou pentru mine şi aveam destule temeri că nu voi reuşi nici măcar să le ţin în viaţă. Am improvizat dintr-o seră de jucărie un loc propice pentru buna dezvoltare a micilor orhidee.
În mica seră le-am asigurat minime condiţii de umiditate şi căldură, lumină improvizată cu ajutorul unei lămpi şi ventilarea aerului asigurată de micile uşiţe ale serei. Pentu umiditate am pus pe margine bile de argilă expandată pe care le-am menţinut în permanenţă umede. Părea că funcţionează. Au început să apară frunze şi mai apoi rădăcinuţe.
După ce au ieşit din seră, pe la mijlocul verii, plăntuţele arătau mult mai bine, iar eu eram plină de speranţe că vreodată voi vedea şi minunatele lor flori. Le-am transplantat de două ori de atunci pentru că hărnicuţe fiind, păhăruţele deveneau tot mai mici. Ultima transplantare am făcut-o anul acesta. Am ales un vas mai mare decât ar fi trebuit, chiar dacă regula spune că vasul trebuie să fie potrivit volumului de rădăcini. Am observat că i-a plăcut domnişoarei Stuartiana, şi s-a dezvoltat frumos în continuare. Exista ''riscul'' ca planta să se concentreze doar pe creşterea vegetativă în detrimentul înfloririi. Nu m-a deranjat acest lucru, ţinând cont că ea încă era şi este un copilaş :)
Surpriza a venit cu puţin timp în urmă, când am descoperit că Stuartiana pregătea şi altceva în afară de frunze şi rădăcini.
Acum, în pragul sărbătorilor de iarnă, minunile au început să apară. Ceea ce nu credeam să se întâmple prea curând a devenit aproape certtudine. Vom avea flori!
Nu ştiu cât va dura până se vor deschide primele flori. Sper doar ca totul să mearga bine în continuare.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu