Phalaenopsis Sweet Memory ''Liodoro''

  N-am trecut-o pe nicio listă. Nu pentru că nu aş fi dorit-o ci pentru că nu mi-aş fi imaginat nicicum că aş putea avea vreodată un exemplar. Am văzut-o deseori în poze pe internet dar părea ceva .... foarte departe. Acum două zile am aflat că a fost adusă în România la un lanţ de magazine de unde am mai cumpărat de multe ori orhidee. Nu mi-a venit să cred. Deşi o poza era cea mai adevărată dovadă a acestui fapt.
  Mă aflam sub interdicţie. Adică nu prea mai aveam voie să aduc vreo orhidee acasă :)) E, nu era nici prima şi nici ultima dată. Dar trebuia să fac cumva să scap de lanţuri. Aveam multe în minte, cum şi în ce fel să abordez problema, sau cum să rezist unui refuz categoric. Duminică dimineaţă trebuia cu orice preţ să fiu la magazin. A mers destul de uşor, nu a trebuit să îmi iau nici un fel de angajament, nici să fac vreo promisiune care să fie apoi încălcată la prima ispită. Am primit aprobare :)
  Am ajuns la magazin mai târziu decât aş fi dorit, dar în momentul în care am văzut orhideele nici nu mai conta cât era ceasul. Deja intrasem în fibrilaţii. Numai cine suferă de ''boala'' asta ştie despre ce vorbesc acum. Erau multe orhidee expuse dar imediat am văzut ceea ce mă interesa. Am fost uimită de cât de multe erau. De cât de frumoase. De cât de speciale. Eram în transă. După ce am luat mai multe ghivece la studiat am ales câştigătoarea.
   Ea este cea mai recentă bucurie:

  Uimitoare de-a dreptul. Cum să descrii în cuvinte aşa ceva?

  Greu de descris. 

  Planta în ansamblu este diferită de cele mai multe dintre phale. Nici frunzele, nici tijele florale dar mai ales nici florile nu sunt comune. În ghveciul ales de mine sunt ... trei plante. Aşezate destul de ciudat pentru că nu-mi dau seama dacă sunt keiki  maturi sau au fost aşa de la început. Una dintre plante are o poziţie mai mult decât ciudată. E ca şi cum ar sta sprijită în rădăcini la câţiva centimetri de substrat. Ca o caracatiţă cu tentaculele înfipte în sol. Frunzele au dimensiuni destul de mari. Atât ca lungime cât şi ca lăţime. Dar ce este special la ele, este culoarea verde crud şi textura. În lumină par frunze din sticlă mată. Dar o sticlă preţioasă, şlefuită atent şi lucrată cu migală. 

  

  Tijele florale sunt verzi, mai groase şi fără ramificaţii. Florile par grupate cumva doar spre vârful acestora. Probabil în acest fel vor sta aşezate şi la următoarele înfloriri. De remarcat forma petalelor şi sepalelor, terminaţiile acestora şi nu în ultimul rănd forma alungită a guriţei şi lipsa mustăcioarelor :)

  Sweet Memory este rezultatul încrucişării dintre Phal. Deventeriana (de la care a luat probabil nuanţele de galben) şi Phal. violacea (de la care a moştenit nuanţele de roz şi violet). Potrivit unora nu este sigur că aceştia sunt părinţii, dar cele mai multe seituri de specialitate dau ca sigură această variantă. Înclin să cred şi eu că este cea reală, ţinând cont de rezultat. Din aşa părinţi nu putea să apară ceva mai frumos. Deşi, totul este posibil.
  Rămâne o enigmă pentru mine un singur lucru. Domniţa asta sofisticată are parfum. Ieri în magazin am simţit ceva discret. Dar de atunci nu a mai fost nici urmă.. Azi am tot  stat pe lângă ea, am ţinut-o de vorbă, i-am povestit cum e la noi, i-am promis că o să se simtă bine şi că voi face tot posibilul să fie fericită. Însă cred că e prea timidă pentru că tot nu am simţit nimic. Acum, mă gândesc să nu o stresez prea tare. O las pe ea să decidă când e momentul să mă surprindă.
  De mâine e '' membru cu drepturi depline'', ceea ce înseamnă că va beneficia de prima udare. Apoi sper să se acomodeze şi în timp să ne cunoaştem mai bine. Nu i-am spus încă, dar în curând va trebui să afle că o iubesc foarte mult şi că sunt extrem de fericită că face parte din familia mea de orhidee.
  De departe Sweet Memory este cea mai bună alegere de anul acesta.