Prima data a ajuns intr-o florarie. Probabil era inflorita si foarte mandra de culoarea florilor ei. Apoi florile au trecut , una cate una s-au dus. Nimeni nu a vrut sa o cumpere. Apoi, dupa un timp, cineva a intrat in florarie si a vazut-o. Nu mai avea flori si nici radacinile nu aratau prea bine. Ea si inca alte cateva asteptau cu sufletul la gura sa vina un iubitor de orhidee si sa le salveze. Pentru ca numai un iubitor de orhidee se gandeste sa cumpere o planta care nu mai are flori si este in suferinta.
Ziua aceea a fost cu noroc pentru vandele din florarie. Au fost cumparate toate la un pret modic. Una dintre ele a ajuns la mine. Parca aud si acum ..'' Nu se poate, trebuie sa ai si tu vanda! Ti-o trimit imediat.'' Habar nu aveam cum aveam sa ma descurc cu ea. Aveam insa mari temeri ca nu voi reusi, ca vanda este o mare provocare. Ma gandeam ca nu am conditii pentru ea. Lumina, era pentru mine, cea mai mare problema.
Dupa cateva zile aveam prima mea vanda. Am tot plimbat-o din casa in balcon, din balcon in casa, nu stiam unde i-ar fi mai bine. Am gasit un loc pana la urma, pe pervazul ferestrei din sufragerie. Dar ceva nu mergea bine. Radacinile. Desi marea majoritate a vandelor cresc fara substrat, eu am avut ''stralucita'' idee sa o pun in scoarta de pin. Scoarta de pin, aceea in care cresc mai toate orhideele. O vreme a fost bine. Si chiar a facut si o tija. Bucuria era imensa. Vanduta mea facea flori!! Dar in scurt timp tija s-a oprit din crestere. Scoarta nu fusese cea mai buna alegere. Cel mai probabil nu am udat-o la timp sau ... cine stie. Am scos-o urgent din substrat si am hotarat sa nu mai fac nici un experiment cu ea. Dupa cateva luni a facut tija din nou si atunci am vazut pentru prima data minunatele flori si culoarea lor superba.
In acesti trei ani de cand o am , a inflorit frumos si mi-a bucurat sufletul cu florile ei. De fiecare data cand o privesc inflorita imi aduc aminte de persoana deosebita care mi-a daruit-o. Sper ca de acolo de sus, se vede bucuria pe care o simt cand vanduta mea infloreste. In scurt timp, voi avea din nou motive de bucurie, pentru ca Princess Mikasa are tija noua.
Ziua aceea a fost cu noroc pentru vandele din florarie. Au fost cumparate toate la un pret modic. Una dintre ele a ajuns la mine. Parca aud si acum ..'' Nu se poate, trebuie sa ai si tu vanda! Ti-o trimit imediat.'' Habar nu aveam cum aveam sa ma descurc cu ea. Aveam insa mari temeri ca nu voi reusi, ca vanda este o mare provocare. Ma gandeam ca nu am conditii pentru ea. Lumina, era pentru mine, cea mai mare problema.
Dupa cateva zile aveam prima mea vanda. Am tot plimbat-o din casa in balcon, din balcon in casa, nu stiam unde i-ar fi mai bine. Am gasit un loc pana la urma, pe pervazul ferestrei din sufragerie. Dar ceva nu mergea bine. Radacinile. Desi marea majoritate a vandelor cresc fara substrat, eu am avut ''stralucita'' idee sa o pun in scoarta de pin. Scoarta de pin, aceea in care cresc mai toate orhideele. O vreme a fost bine. Si chiar a facut si o tija. Bucuria era imensa. Vanduta mea facea flori!! Dar in scurt timp tija s-a oprit din crestere. Scoarta nu fusese cea mai buna alegere. Cel mai probabil nu am udat-o la timp sau ... cine stie. Am scos-o urgent din substrat si am hotarat sa nu mai fac nici un experiment cu ea. Dupa cateva luni a facut tija din nou si atunci am vazut pentru prima data minunatele flori si culoarea lor superba.
In acesti trei ani de cand o am , a inflorit frumos si mi-a bucurat sufletul cu florile ei. De fiecare data cand o privesc inflorita imi aduc aminte de persoana deosebita care mi-a daruit-o. Sper ca de acolo de sus, se vede bucuria pe care o simt cand vanduta mea infloreste. In scurt timp, voi avea din nou motive de bucurie, pentru ca Princess Mikasa are tija noua.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu