Sunt îndrăgostită de această orhidee. Sofisticată, graţioasă, impunătoare, realmente spectaculoasă.
Anul trecut pe la începutul verii, prietena mea de la care am mai multe orhidee, mi-a spus că are la fostul loc de muncă o orhidee pe care ar vrea să mi-o dăruiască. În locul acela nu mai avea cine să o îngrijească. Ea plecase de mult timp şi o lăsase în grija cuiva. Doar că acea persoană, plecase şi ea la rândul ei. Orhideea rămăsese singură. Am primit-o cu mare drag şi bucurie neştiind despre ce este vorba. Prietena mea nu îşi mai amintea nici măcar culoarea florilor. Fuseseră mai multe plante dar în timp s-au pierdut. Doar ea a supravieţuit.
Ghiveciul în care ea fusese plantată cu mult timp în urmă, era foarte deteriorat. Aşa că prietena mea a scos planta din ghveci şi a pus-o pur şi simplu într-o pungă de plastic. Nu m-a deranjat deloc acest lucru. Din contră. Când am ajuns acasă m-am apucat de treabă. Era destul de mult de curăţat la rădăcini. Şi nu că ar fi fost deteriorate prea rău, ci pentru că orhideea fusese plantată în .... pământ de grădină. O plantă cu mulţi pseudobulbi, în stare destul de bună, mi-a dat de lucru mai bine de o oră până am curăţat tot pământul de pe rădăcini. Am separat-o în două părţi şi am replantat în scoarţă proaspătă. Apoi am aşezat-o într-un loc luminos.
Mă întrebam ce ar putea să fie, ce specie, ce culoare, .... Nu mică mi-a fost surprinderea când la mai puţin de o lună, am descoperit o tijă florală. A fost o bucurie imensă, iar curiozitatea mea creştea în fiecare zi. Am urmărit pas cu pas tot ce s-a întâmplat cu tija, încercând doar să-mi imaginez de mister ascunde. Când bobocii au fost destul de mari, am bănuit că ar putea fi Beallara. Erau verzui cu o nuanţă de alb. Apoi după câteva zile a apărut o dungă fină de culoare mov. Eram aproape convinsă că este o Beallara Smile Eri. Între timp făcusem multe căutări pe pagini de internet, dar când eram convinsă de ceva, bobocii orhideei mele se transformau. Apoi s-a întâmplat ceva ce m-a uimit teribil. Într-o dimineaţă, aşa cum făceam deja de câteva săptămâni, am fost să-mi văd boboceii. Şi primii doi de jos erau ...... mov. Am fost şocată. Iniţial am crezut că s-a întâmplat ceva.
Dar nu era decât o etapă normală. Orhideea mea îşi pregătea noile veşminte cu care avea să iasă din anonimat. Emoţiile erau din ce în ce mai mari. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut din nou pe internet. De data asta nu mai era niciun dubiu. Frumoasa mea era o Miltassia. Acum număram fiecare clipă care trecea până aveam să văd pe viu graţiosa domniţă îmbrăcată în veşminte regale. Şi minunea s-a întâmplat. Eram fermecată. Nu-mi venea să cred că am aşa o orhidee. Culorile, forma, modelul, ... o nebunie!
Anul acesta minunea s-a întâmplat din nou. Am aşteptat-o şi mi-a fost atât de dor de florile ei .. A întârziat puţin faţă de anul trecut, dar de curând domniţa mea a venit cu alte flori minunate.
Deşi ador orhideele, şi aş vorbi despre ele ore în şir, mi-e greu să descriu în cuvinte frumuseţea florilor Miltassiei. Sper ca ceea ce am surprins în imagini să fie mai grăitor decât aş putea spune eu.
Deşi provine din doi părinţi mai pretenţioşi, Miltonia şi Brassia, domniţa asta nu e deloc dificil de îngrijit. Chiar mă gândeam la un moment dat că poate exista situaţia în care să nu reuşesc să o mai fac să înflorească.
Dar m-a convins că nevoile ei nu sunt exagerate nici în privinţa umidităţii, nici a luminii. Cu apa e puţin altfel. Poate din cauză că am replantat-o în scoarţă simplă, fără să mai adaug ceva, rădăcinile ei firave sunt mai tot timpul însetate. Aşa că de udat, am udat şi la trei zile în perioade foarte călduroase. Cu teamă la început, pentru că riscul era foarte mare. Dar pentru că am ales să o plantez în ghiveci transparent tocmai pentru a putea vedea cât mai exact starea şi evoluţia rădăcinilor, totul a fost bine.
Pseudobulbii cresc alungiţi şi poartă frunze graţios arcuite. Noile creşteri au o uşoară tendinţă de a se depărta. A avut un pseudobulb care aproape evadase din ghiveci, iar rădăcinile crescuseră în afară. Şi ca să fie totul şi mai complicat, după ce a crescut suficient pentru a fi considerat matur, a mai apărut unul. La fel de plimbăreţ ca primul. Aşa că astăzi i-am separat pe amândoi, plus unul, şi i-am plantat într-un ghiveci de unde nu mai pot să fugă.
Cam asta e povestea domniţei mele, îmbrăcată cu cele mai frumoase veşminte regale. Dacă o veţi întâlni prin magazine, la raionul de grădină, ar fi bine să nu o lăsaţi acolo. Vă va înfrumuseţa casa, colecţia şi mai ales starea de spirit. Nu exagerez. Sunt convinsă că pasionaţii de orhidee au înţeles exact ce am vrut să spun.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu