Orhidee pelorice şi semi pelorice

  Termenul de peloric se traduce din grecescul peloria care înseamnă monstru. Totuşi acest termen asociat cu orhideea nu pare o variantă plăcută. Orhideele pelorice şi semi pelorice prezintă diferite anomalii ale petalelor, lucru ce le face diferite faţă de florile normale. Dar de multe ori florile pelorice sunt mai frumoase, mai interesante şi mai deosebite. Pe mine, cel puţin, florile semi pelorice m-au uimit prin felul în care se deosebesc de cele normale. Dacă ar fi să aleg între două flori identice dar dintre care una este semi pelorică, aş alege fără ezitare a doua variantă. Lucru pe care, de altfel, l-am şi făcut de câteva ori.

   În prima imagine este o orhidee pelorică, gen clopoţel. Petalele sunt strânse lăsând să se vadă foarte puţin din năsucul florii. Rămân în acest stadiu până ce se ofilesc şi cad. Există exemplare de flori pelorice la care cele două petale iau forma labelum-ului. Astfel că floarea chiar pare să aibă trei labelum-uri. Un astfel de exemplu este orhideea din imaginea următoare:

    Deşi sunt spectaculoase, orhideele cu flori pelorice nu mă atrag atât de mult ca cele cu flori semi pelorice. Motiv pentru care am mai multe orhidee semi pelorice.

    Aici, petalele prezintă mici bifurcaţii, o încercare de redare a labelumului, rămas însă sub formă de apendicul. Acesta de cele mai multe ori este de culoare galbenă, exact aşa cum de cele mai multe ori este şi  labelumul. 

Orhideele pelorice şi semi pelorice pot avea flori normale la următoarele înfloriri. Şi asta din cauză că aceste mutaţii nu sunt mereu stabile. Se poate întâmpla ca la o a doua înflorire a unei orhidee semi pelorice, florile să fie normale. Se mai poate întâmpla ca pe aceaşi tijă florală să existe atât flori normale cât şi flori cu mutaţii. De asemenea, nu este exclus ca o floare să prezinte pe de-o parte o petală normală , iar pe cealaltă parte o petală cu bifurcaţie.

Poate şi din acest motiv florile pelorice sau semi pelorice nu pot fi omologate de către cei abilitaţi să facă acest lucru. 

  Un articol interesant pentru cei care vor să cunoască date concrete legate de orhideele pelorice şi semi pelorice poate fi citit aici http://www.nature.com/cr/journal/v15/n8/full/7290334a.html .

Oncidioda Chaculatum 'Golden Pacific'

   Prima Oncidioda care îşi face loc în colecţia mea de orhidee. N-am plănuit asta. Pur şi simplu a apărut într-unul din magazine şi nu am putut să plec fără ea. Cum era să las aceste flori aurii şi delicate să rămână în magazin? Sau să ajungă la cineva care poate n-ar fi ştiut să îngrijească această orhidee? Nu înseamnă că eu sunt chiar o expertă, cu atât mai mult cu cât n-am avut-o până acum. Şi pentru că nu am avut-o a trebuit să fac nişte săpături, să aflu măcar un minim de informaţii pentru ca frumuşica orhidee să se simtă cât mai bine şi să se dezvolte frumos în continuare.
   La prima vedere am ştiut că este un hibrid de Oncidium, dar nu ştiam cu cine a făcut alianţă. Am aflat că Oncidioda este rezultatul încrucişării dintre Oncidium şi Cochlioda.

   Dacă am fost inspirată sau nu în alegerea acestei orhidee ... rămâne de văzut. În principiu are cam aceleaşi cerinţe ca şi alţi hibrizi de Oncidium. Totuşi, se pare că Oncidioda preferă temperaturile mai scăzute. Iar după perioada de înflorire are nevoie de o perioadă scurtă de odihnă. Până apar noile creşteri, trebuie ţinută la temperaturi mai joase şi udată mai rar. Când noii pseudobulbi apar atunci se reia programul normal de udare şi se trece la o temperatură convenabilă. Asta însemnând o temperatură agreată de Oncidium în general. Adică o minimă de 15 grade şi o maximă de 29-30 de grade. Umiditatea nu trebuie să scadă sub valori de 50%. Cât priveşte lumina, la fel ca şi Oncidium, Odontoglossum, etc., Oncidioda preferă lumina puternică dar fără soare direct în lunile de vară.
  Ca şi Oncidessa, cumpărată recent, Oncidioda are la suprafaţa ghiveciului un strat de fibră de cocos. Încă nu am umblat la niciuna să văd dacă acest strat se regăseşte şi în adâncime sau este doar la suprafaţă. Cred că foarte curând va trebui să fac acest lucru pentru că substratul, indiferent din ce este compus, mi se pare destul de retentiv. Şi asta nu prea este bine, în condiţiile în care vara s-a dus, deci temperaturi prea mari care să ducă la uscarea substratului mai rapid nu mai sunt.

   Oncidioda este, evident, foarte asemănătoare ca plantă cu multe alte exemplare din grupul orhideelor Oncidium. Mici diferenţe există totuşi. Pseudobulbii sunt rotunzi cu burtici proeminente şi nu foarte înalţi. Frunzele sunt relativ mai scurte şi în număr redus. Tija creşte înaltă şi ramifică frumos în mai multe locuri. La plantă cumpărată de mine tija are patru ramificaţii. Florile nu sunt spectaculoase dar au un colorit foarte plăcut şi un parfum discret. Cel puţin până azi. Aş vrea să se simtă mai puternic pentru că nu mi-am putut da seama ce aromă are. Rămâne de văzut dacă un pseudobulb produce o singură tijă florală sau două, şi dacă noile creşteri fac posibilă înflorirea de două ori pe an.