vineri, 19 septembrie 2014

Orhideea Beallara


   Una dintre cele mai complexe şi frumoase orhidee. Flori în combinaţii de culori şi forme admirabile, parfumate şi atrăgătoare. Prezentă în cel puţin un exemplar în colecţiile pasionaţilor de orhidee, Beallara aduce satisfacţii cu fiecare nouă înflorire.
    Spuneam complexă datorită genurilor încrucişate, şi anume: Brassia, Cochlioda, Miltonia şi Odontoglossum. Fiecare în parte dăruind ceea ce are mai frumos, astfel că Beallara poate avea forme şi culori atât de variate.
   În colecţia mea de orhidee se regăsesc printre altele Beallara Peggy Ruth Carpenter "Morning Joy", Beallara Eurostar, Beallara Peggy Ruth Carpenter "Jem" şi încă o Beallara neidentificată. Ar trebui să-mi completez colecţia şi cu o Beallara Tahoma Glacier, pe care am avut-o cândva, la început. Cu prima ocazie o voi achiziţiona şi pe ea.
    Beallara Peggy Ruth Carpenter "Jem" a fost o mare surpriză pentru mine. Îmi doream extrem de mult să am o altă frumuseţe, Beallara Marfitch Howard's Dream. Visul acesta nu era doar al lui Howard, era şi al meu. O nebunie de orhidee, un vis superb, la care trebuie să vă spun că nu am renunţat. Când am văzut-o în magazin, primul meu gând a fost că visul meu se împlinea. Doar când m-am apropiat de ea am observat că era o rudă apropiată. Şi încă una mult prea frumoasă. Mă gândeam cum de poate fi ceva mai frumos decât visul meu de orhidee. Ei bine, se putea. Florile aceastea erau mai fastuase, mai bogate, culorile mai intense şi mai pătrunzătoare. Eram de-a dreptul hipnotizată. O plantă bogată, cu unii pseudobulbi maturi şi alţii aproape de maturitate. De curând a înflorit din nou iar acum are o nouă tijă în plină dezvoltare. Am descoperit cu surprindere că florile de acum sunt puţin diferite, culorile mai pale şi modelul asemănător. În plus au apărut trei tije pe acelaşi pseudobulb, una chiar din vârful acestuia. Ştiam că Beallara produce câte două tije florale, iar a treia a fost o reală surpriză. Sunt curioasă cum vor fi florile de pe aceasta ce încă mai creşte. Este mai groasă decât celelalte două şi cu mult mai înaltă.


    A doua Beallara din colecţie este Peggy Ruth Carpenter "Morning Joy". O frumoasă orhidee pe care am cumpărat-o cu mai mult timp în urmă. Şi ea m-a fermecat de la prima vedere şi m-a bucurat cu flori minunate. Petalele şi sepalele frumos arcuite atunci, îi dădeau un aer aparte. La următoarea înflorire lucrurile s-au cam schimbat şi aici. Forma florilor era una obişnuită, iar culorile şi modelul se pierduseră cumva pe undeva ... Doar puţin mai semăna cu ceea ce cumpărasem, dar nu pot să spun că aceste flori îmi displăceau în vreun fel. Aveau şi ele ceva aparte, o delicateţe care nu putea trece neobservată.


    Beallara Eurostar, sau "focul de artificii", aşa cum am avut senzaţia că privesc atunci când am cumpărat-o. Un singur pseudobulb avea nu mai puţin de cinci tije florale, încărcate cu flori. Câte două pe fiecare parte a pseudobulbului şi încă una chiar din vârf. Flori uimitoare, un adevărat spectacol sau o explozie de frumuseţe. Nu mai văzusem niciodată ceva asemănător. Apoi, documentându-mă am înţeles că este ceva absolut normal pentru Eurostar, şi nu puteam decât să aştept cu nerăbdare următoarea înflorire. Se pare însă că aşteptarea va fi lungă. După trecerea florilor a apărut un nou pseudobulb pe care speram să-l văd crescând frumos şi sănătos. Din păcate nu prea pot să-mi dau seama ce se întâmplă, el a crescut foarte puţin iar de câteva luni chiar s-a oprit din evoluţie. Este verde, dar tot mic. Ar trebui zilele acestea să scot planta din substrat şi să văd ce se întâmplă.


   Spuneam că am şi o Beallara neidentificată. Nu ştiu cum se numeşte şi nici nu ştiu sigur dacă chiar este o Beallara. Însă în proporţie de 90% cred că este varianta corectă. Planta este cumpărată de curând, de pe la începutul verii, dacă îmi amintesc bine. A ţinut florile destul de mult timp, iar acum are doi pseudobulbi aproape de maturitate, pe care sper să-i văd înfloriţi cât mai curând. Aştept să văd dacă şi în cazul ei vor apărea anumite modificări ale florilor.


    Orhideea Beallara este destul de uşor de identificat chiar dacă nu are flori. Pseudobulbii sunt zvelţi, fără burtici proeminente şi au o formă alungită. Eu îi asemăn unor soldăţei pentru că sunt drepţi, înalţi şi supli. O mică diferenţă totuşi este la Beallara Eurostar, unde aceştia au o formă uşor mai rotundă. Tendinţa noilor creşteri este de a se situa mai sus decât cele anterioare, dar nu foarte mult şi nici deranjant la toţi hibrizii. Totuşi asta face ca multe rădăcini să fie practic aeriene. Aici trebuie să avem grijă să nu se usuce, pentru a putea noile creşteri să ajungă la maturitate şi înflorire. Pulverizarea între udări este necesară dar nu trebuie exagerat. Surplusul de apă poate ajunge la rădăcinile din interior şi de aici pot apărea probleme.
   Un alt lucru caracteristic orhideelor Beallara este evoluţia bobocilor florali. Faţă de alte orhidee, unde tija creşte apoi apar bobocii de la bază spre vârf şi continuă creşterea, aici lucrurile sunt puţin diferite. Tija creşte până la o anumită lungime, după care apare ceva asemănător unui boboc. La prima vedere ai putea spune că va fi o singură floare. Doar că la un moment dat se poate observa că boboci se distanţează de acolo în funcţie de numărul lor. Din câte am observat doar la Beallara se întâmplă acest lucru. Dacă ar fi să fac totuşi o comparaţie, ceva asemănător se întâmplă la orhideea Vanda. Iniţial apare un bumb, iar de acolo încep să se evidenţieze bobocii.
   Frunzele orhideelor Beallara sunt puţin diferite de la hibrid la hibrid. Unele sunt mai lungi, altele mai scurte, dar toate au aceea arcuire specifică. Rădăcinile sunt subţiri. Trebuie să avem grijă cu udarea pentru a evita apa în exces ce poate duce la putrezirea acestora. Recomand din nou transplantarea în vase transparente pentru a putea depista în timp util eventuale probleme. Beallara iubeşte lumina dar nu soarele direct, iar umiditatea atmosferică este un lucru ce nu trebuie neglijat.
   Dacă nu aveţi încă o orhidee Beallara în colecţie, cu prima ocazie ar fi bine să nu ezitaţi. 

miercuri, 17 septembrie 2014

Oncidesa (Bapticidium) Hwuluduen Chameleon 'Golden Oriole'

   Oncidesa ... Pare sinonim cu Principesa. Evident cuvintele nu au nicio legătură. Dar pot spune despre această orhidee că are frumuseţea, delicateţea, eleganţa şi exuberanţa unei prinţese exotice.
   Zilele trecute am găsit-o într-unul din supermarketurile pe care le frecventez. Alături de alte orhidee am descoperit-o pe mica prinţesă. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut-o. Alături de o soră geamănă, stătea cuminte printre alte orhidee la fel de tentante. Mi-am dorit-o din prima clipă în care am văzut-o dar aş fi vrut şi din celelalte. Câte? Toate! Le-aş fi luat pe toate şi le-aş fi dus acasă. Însă de data asta m-am rezumat doar la una singură. Oncidesa. Şi pentru că era pentru prima dată când vedeam o astfel de orhidee, nu ştiam nici măcar cum se numeşte.


   Am ajuns acasă şi primul lucru a fost să caut numele frumoasei prinţese. La o primă vedere, pe fugă, am descoperit că se numeşte Oncidesa, sau vechea denumire Bapticidium, Hwuluduen Chameleon "Golden Oriole". Eram convinsă că este un hibrid obţinut din încrucişarea Oncidium şi Baptistonia. Am săpat mai adânc şi am găsit că hibridizarea s-a făcut între Oncidium Pupukea Sunset şi Gomesa echinata. Bine, dar atunci de ce "Bapticidium"? Foarte simplu. Baptistonia este una şi aceeaşi cu Gomesa. Ambele "echinata". Se pare că din anul 2009, Gomesa este noua denumire clasficată după vechea Baptistonia. Dacă cu Gomesa m-am lămurit, am o neclaritate faţă de Oncidium Pupukea Sunset, pe care îl ştiam drept Miltonidium Pupukea Sunset. Miltonidium rezultat din Miltonia şi Oncidium. Mai nou această denumire a fost reclasificată drept Miltoncidium. Problema pare complicată şi va trebui să mă lămuresc. Pe viitor voi mai căuta informaţii şi voi povesti despre asta cu altă ocazie.
   Ce mi s-a părut interesant la prinţesa mea, este felul în care se deschid florile. Planta are o tijă bogată în ramificaţii. Se pare că ramificaţiile au crescut cumva altfel decât în mod normal. La alte plante şi la orhidee în mod special, o tijă florală ramifică de la bază spre vârf. Apoi florile apar în aceaşi ordine, mai întâi cele de jos, apoi crescător spre vârful tijei.


Dacă priviţi cu atenţie imaginile de mai sus, se observă că ordinea a fost altfel. Vârful tijei este deja încărcat de flori , în timp ce baza încă dezvoltă sau are boboci în diferite stadii. Mi se pare un lucru ciudat şi aş vrea să ştiu de ce întâmplă asta. Dar până atunci va trebui să am răbdare şi să văd cât timp durează florile deja deschise, şi dacă nu cumva voi avea surpriza să rămână spre final o tijă ciudată cu flori în partea de jos şi goală în partea de sus.
    Pseudobulbii şi frunzele acestei orhidee nu sunt foarte diferite de altele. Sigur, cu unele diferenţe faţă de, să spunem Beallara, pseudobulbii au formă uşor alungită, cu burtici proeminente şi frunziş mai sărac. Substratul în care este plantată Oncidesa pare format din fibre subţiri de cocos. Sau cel puţin aşa arată la suprafaţă. Pentru a evita anumite probleme ce pot să apară la sistemul radicular, voi încerca să mut orhideea într-un vas transparent. Cu această ocazie voi putea observa mai bine din ce este compus substratul la interior. Aş vrea ca fibra de cocos să fie doar cu rol estetic, iar în adâncimea ghiveciului să se regăsească scoarţa de pin.


      Aşa cum poate v-aţi dat seama din imagini, sau poate chiar din descrierea părinţilor acestei orhidee(mă refer desigur la plantele hibridizate), florile nu sunt de mari dimensiuni. Undeva la 2,5-3 centimetri, au câteva detalii care le fac irezistibile. Cu siguranţă cel mai vizibil este modelul de labelum. Broderia roşie în contrast cu fustiţa galbenă este completată minunat de marginile albe. Desenul se regăseşte şi pe petale, în timp ce sepala superioară are o pată mai întunecată, abia vizibilă. Iar ca totul să fie complet şi minunat, aşa cum îi stă bine unei prinţese, florile emană un parfum dulce, asemănător cu mierea şi ciocolata.
   Oncidesa va avea parte de tratamentul destinat orhideelor cu pseudobulbi, în special a hibrizilor Oncidium. Sper ca după trecerea florilor să pornească noi creşteri de pseudobulbi şi să devină o plantă mai bogată.