Odontocidium Catatante "Pacific Sun Spots"

  O orhidee pe care mi-am dorit-o de ceva timp şi pe care am reuşit în final să o achiziţionez.
  În prima parte a acestui an eram la unul din magazinele Hornbach din Bucureşti. Evident vizita cuprindea şi un tur pe la raionul de flori. Am văzut printre alte orhidee şi un exemplar de Odontocidium Catatante. Planta avea un singur pseudobulb matur cu o tijă florală de mărime medie, undeva la 35, 40 de centimetri. Deşi o doream în colecţia mea, nu pot să spun că mă atrăgea în mod special acest exemplar. Iar când am văzut preţul, entuziasmul s-a risipit definitiv. Nu puteam să dau 100 de lei pe o plantă de acest fel. Aşa că am plecat dezamăgită dar cu speranţa că până la urmă o voi avea şi pe ea.
   După câteva luni, la începutul verii, mă aflam în alt magazin, de data aceasta în supermarketul Cora, tot din Bucureşti. Eram acolo pentru câteva cumpărături, şi bineînţeles raionul de flori nu trebuia ocolit. Am observat că fuseseră aduse plante proaspete, în mare majoritate orhidee cu pseudobulbi. Frumoase, vesele, colorate şi la un preţ foarte bun. Am început să studiez oferta şi să încerc să mă opresc asupra vreunui exemplar. Grea decizie pentru că toate arătau bine şi  toate mă tentau. Preţ de câteva minute m-am tot învârtit în jurul lor fără a decide clar pe care să o iau. La un moment dat, când eram pe punctul de a mă hotărî, cineva s-a apropiat de raion şi a pus la loc un ghiveci cu o orhidee pe care o luase probabil mai înainte. Ce orhidee credeţi că era? Da, Odontocidium Catatante! Pentru câteva secunde m-am blocat. Mă uitam la persoana respectivă cum aşează ghiveciul la loc şi nu puteam să cred. Bineînţeles că după ce s-a întors să-şi continue drumul, ghiveciul era deja în mâna mea. O plantă bogată, cu mai mulţi pseudobulbi şi tija încărcată de flori. Cu tot cu ghiveci depăşea un metru ca lungime.

 
   Eram foarte fericită că o găsisem, şi mă gândeam că a fost să fie a mea. Altfel cum să explic faptul că cineva renunţase la ea chiar când eu mă aflam acolo? Nu e prima dată când mi se întâmplă lucruri ciudate legat de orhidee. Cred că cineva acolo sus mă iubeşte. Poate orhideele au şi ele un Dumnezeu al lor?
   Odontocidium este rezultatul încrucăşării dintre Oncidium şi Odontoglossum. Alte exemplare superbe sunt Tiger Barb, Crowborough, Sun Light, D.W. Golden Gate şi multe altele. Florile au culori vibrante şi combinaţii de nuanţe uimitoare. Unele sunt parfumate, altele nu. Pseudobulbii sunt mari, robuşti, de formă alungită, specifică orhideelor Odontoglossum. Frunzele au dimensiuni mari, sunt lanceolate, putând avea uneori lungimi de până la 70 cm. Tijele florale cresc lungi, sunt ramificate şi pot purta cu uşurinţă un număr de peste 15-25 flori. O orhidee Odontoglossum înflorită este un spectacol floral desăvârşit.

    Odontocidium preferă lumina filtrată, dar puţin soare direct poate primi la ore matinale sau înainte de apus. Frunzele trebuie să aibă un verde strălucitor. Dacă nuanţa e mai închisă, atunci orhideea nu primeşte suficientă lumină. În schimb, dacă frunzele capătă o nuanţă mai roşiatică, atunci lumina este prea puternică. Razele soarelui la orele amiezii pot produce arsuri grave. Umiditatea este şi ea importantă. Niciodată nu trebuie să coboare mai jos de 40-50%. Valorile ideale însă sunt cuprinse între 55-75%. La fel de importantă ca umiditatea este şi circulaţia aerului. Atenţie însă la curenţii de aer rece. De asemenea, la primele ore ale zilei, orhideea poate fi stropită pe frunze cu apă curată. Udarea poate părea dificilă, întrucât orhideele Oncidium preferă o uscare moderată a rădăcinilor între udări, în timp ce Odontoglossum are nevoie de umiditate permanentă. Pentru a ne uşura decizia de udare, vom avea grijă ca planta să primească apă cu generozitate în perioada de creştere vegetativă, atunci când se formează noile creşteri de pseudobulbi. Apoi vom reduce până la un nivel acceptabil, fără ca planta să sufere de sete. Foarte bună este apa de ploaie. Îngrăşământul se aplică în funcţie de instrucţiunile de pe ambalaj. Nu vom face niciodată o concentraţie mai mare şi nici nu vom aplica mai des decât trebuie. Excesul de îngrăşământ nu va duce la flori mai multe ci va creea probleme greu de gestionat. Temperaturile acceptate de Odontocidium se situează între valori de 20 -30 de grade Celsius pe timpul zilei. Diferenţele de temperatură între zi şi noapte stimulează înflorirea plantei. Noaptea însă temperatura nu trebuie să coboare mai jos de 12 grade Celsius.
   Odontocidium nu este o orhidee greu de cultivat. Satisfacţia unei noi înfloriri va aduce după ea dorinţa de a avea şi alte exemplare cu flori spectaculoase. Nu le ocoliţi. Chiar dacă următoarea vă va părea cu siguranţă mai frumoasă.

Dendrobium nobile, înflorire de vară

  Ştiu că este subiectul vostru preferat, aşa că revin cu noutăţi despre orhideea Dendrobium nobile. Cele peste 7.500 de vizualizări doar la acest capitol, m-au determinat să scriu ultimile noutăţi într-un articol separat. Se pare că şi celor doi Dendrobiumi le place să li se acorde atenţie, iar pentru asta au ales să facă flori în plină vară, mai exact în plină caniculă, ţinând cont că ultima vreme temperaturile au depăşit 32 de grade, urmând să ajungă chiar la 39 în zilele care vin. Dar să lăsăm vremea şi să vorbim despre protagoniştii acestui articol.
   Am să încep cu Dendrobium Comet King Akatsuki pentru că el .. de fapt ea...s-a lăsat cel mai mult aşteptată. Nu cu mult timp în urmă am văzut muguraşii pe tulpină, şi mă gândeam cu groază că orhideea mea se hotărâse să facă keiki. O perioadă mi-era şi teamă să mă mai uit la evoluţia muguraşilor. În nici un caz nu mă gândeam la boboci. Apoi am văzut că şi celălalt avea muguraşi pe tulpini. . Am zis că asta nu se poate ... cum să facă keiki în acelaşi timp... Era prea mult pentru mine. Deja mă gândeam unde am greşit, câtă apă le-am dat şi dacă locul unde fuseseră aşezaţi era potrivit. Apoi ... Şoc! Şi al treilea Dendrobium avea muguraşi. Mi-a fost clar că de acolo nu pot creşte keiki. Doar cele trei orhidee nu-şi făcuseră un plan să-mi întindă nervii la cote maxime. Au trecut câteva zile şi am realizat că muguraşii sunt bobocei în devenire. Se formau, după stadiul fiecărei plante cu multă precizie, spre bucuria şi liniştea mea. Akatsuki nu a fost foarte harnic. Două bucheţele a câte două flori au reuşit să răzbească pe vremea asta călduroasă şi în final au şi înflorit. Unul nu a mai evoluat.

Am fost mulţumită şi cu atât. Mi-ar fi plăcut mai multe flori dar ţinând cont de anotimp, şi de ceea ce crezusem eu iniţial că vor fi acei muguraşi, era perfect.
  Florile şi-au păstrat în mare măsură nuanţele, forma şi parfumul. Era de aşteptat, pentru că la Dendrobium nobile nu se prea întâmplă ca la Phalaenopsis sau alte specii, să se modifice aspectul florilor, sau părţi din acesta. Sepalele au acelaşi farmec dat de micile volănaşe fără de care floarea nu ar mai fi fost atât de frumoasă. Iar pata de culoare de pe labellum este exact aşa cum trebuie. O combinaţie minunată de culori şi forme.
   Spuneam că şi parfumul este neschimbat. Da, acelaşi parfum deosebit, cu note florale şi accente ce nu le pot descrie. Un parfum rafinat, rar întâlnit.

   Dendrobium Spring Dream "Apollon". În acest context se potrivea mai bine Summer Dream, aşa cum la Dendrobium Akatsuki, se potrivea mai bine Comet Quinn. Dar nu pot schimba eu numele în funcţie de anotimp sau după alte criterii. Apollon a fost puţin mai harnică. Are patru bucheţele a câte trei flori, pe două tulpini noi. Ea a mai fost înflorită şi anul trecut în iarnă. Mă aşteptam ca următoarea înflorire să fie tot iarna sau primăvara devreme.













   Evident că şi Apollon şi-a păstrat florile identice comparativ cu cealaltă înflorire. La fel şi parfumul. Chiar dacă florile nu sunt atât de spectaculoase ca şi la Akatsuki, parfumul compensează din plin. Un amestec de citrice şi flori de câmp .. divin. Spre deosebire de ceilalţi doi Dendrobiumi, Apollon este activ pe mai multe planuri. De obicei când au flori orhideele nu prea se sinchisesc de frunze sau alte noi creşteri. Sigur, nu e o regulă, mai sunt şi excepţii. Drept dovadă, ele câteva creşteri de noi pseudobulbi, care au prins curaj şi cresc voinici pe lângă tulpinile înflorite.

    Cel de-al treilea Dendrobium nu a putut face faţă căldurii. Deşi planta este matură şi pseudobulbii destul de puternici, bobocii nu s-au putut adapta. O singură floare a avut putere dar pentru o singură zi. Sper din suflet ca la iarnă, atunci când este perioada lor de înflorire cea mai bună, să pot vedea mai multe flori şi nu doar pentru scurt timp. Momentan nu are keiki pe tulpini. Au fost la un moment dat doi, pe care i-am detaşat şi replantat în alte vase. Acum le urmăresc evoluţia pentru a vă putea povesti cum se descurcă un keiki de Dendrobium nobile după ce a fost separat de planta mamă.

 

Cum s-au produs aceste reînfloriri în mijlocul verii rămâne un mister pentru mine. Ştim că pentru a face flori, Dendrobium nobile are nevoie de o perioadă de repaus şi diferenţe de temperatură între zi şi noapte bine definite. Acum  nu au beneficiat de diferenţe majore şi nici nu au avut perioadă de repaus. Au stat însă pentru câteva săptămâni la lumină mai difuză. Să fi fost asta suficient?