duminică, 10 mai 2015

Masdevallia

   Dacă aş fi vrut să complic lucrurile şi să am ceva bătăi de cap, nu puteam găsi o orhidee mai potrivită pentru asta. Nu am vrut. Dar mai contează? Am plecat la magazinul unde aflasem că sunt la vânzare doar cu gândul să le văd. Era pentru prima dată când auzeam că această specie este la vânzare într-unul din magazinele pe care le frecventez. Doar să le văd. Dar cum mi-am putut eu închipui că odată  ce le voi vedea, voi putea să plec de acolo cu mâna goală. Că ştiam despre această specie că este una dificilă? Da, ştiam! Şi ce? Dacă ştiam că are nevoie de condiţii mai speciale? Evident! Şi ce? Ştiam că îmi va fi destul de greu să i le ofer?Sigur că da! Şi ce contau toate astea? Când am văzut florile am uitat de tot. Sau cum s-ar spune ... mi-am pierdut raţiunea. Sau poate că nici nu o avusesem la mine. Cine mai ştie? Ştiu doar că am plecat cu orhideea în mână şi până am ajuns acasă aproape că nu mi-am luat ochiii de la ea. O plantă de talie mică, cu multe, multe tulpini, frunze , bobocei şi flori. Parcă ţineam în mână o micuţă comoară. Asta a fost prima senzaţie când am luat ghiveciul din raft. 




   Forma florilor este una uimitoare. În plus au o gingăşie greu de egalat. Paradoxal,  aceste flori  par să aibă o personalitate aparte, puternică. Dacă stau să mă gândesc puţin, datorită nevoilor mai speciale pe care le reclamă această specie, chiar este o plantă cu personalitate. Dar tot vorbesc despre asta şi nu spun concret ce vrea această orhidee. În primul rând şi de loc de neglijat, este foarte puţin tolerantă faţă de temperaturi mai mari de 21-22 de grade Celsius. Ăsta este lucrul de care mă tem cel mai tare. La mine în balcon, vara, ajunge temperatura şi la 33 de grade. 





   Va trebui să improvizez ceva pentru ca temperatura din jurul plantei să nu depăşească foarte mult cerinţele ei. Nu va fi uşor. Am primit sfaturi de la cineva care creşte cu succes această specie, doar că pe alte meleaguri, unde clima este mai favorabilă (mulţumesc, Radu M.!) Ar  fi nevoie de umiditate constantă, asigurată prin pulverizări repetate, şi bile de argilă expandată plasate în vase cu apă sub ghiveci.  Apa, evident, nu trebuie să ajungă la rădăcini. Şi pentru că a venit vorba de rădăcini, acestea sunt foarte sensibile la apa calcaroasă. Va trebui să ud orhideea cu apă cât mai pură. Recomandată şi cel mai uşor de procurat este apa de ploaie. Orhideea se udă din abundenţă, dar nu se "inundă". Substratul nu trebuie să se usuce niciodată complet. Şi ele, rădăcinile, au nevoie de răcoare. Dacă ar fi să fac o listă, aş scrie aşa: umidificator, bile de argilă, pulverizator, apă de ploaie, substrat poros, ghiveci de ceramică, ventilator. Iar pe altă listă ar trebui să scriu aşa: răbdare, atenţie, calm, dragoste. Dintre toate ...un singur lucru îmi lipseşte: ghiveciul de ceramică.  


   Am fost sfătuită să replantez orhideea o dată la 6 luni. Cam complicat pentru mine. Nu operaţiunea în sine este problema ci teama de a nu deranja orhideea prea mult. Dar dacă aşa e mai bine atunci voi avea grijă să o deranjez cât mai puţin. Dacă la celelalte specii îngrăşământul are un rol foarte important, la Masdevallia acesta trebuie administat cu zgârcenie. Se va dilua în măsură mai mare. Cum spunea Radu, un sfert din doza normală cu care se udă restul orhideelor. 
   Sper ca orhideea mea să fie totuşi un hibrid mai tolerant. De când am cumpărat-o, în urmă cu puţine  săptămâni, pare să meargă foarte bine. S-au deschis bobocii cu care am cumpărat-o şi se văd noi creşteri. Cred că sunt viitoare tulpiniţe care sper să apuce să facă şi flori. E drept că până acum temperatura pe timp de zi a fost cu mici excepţii una destul de bună. Noaptea a fost ideală. Dar de acum încolo vor veni zile călduroase şi ....distracţia abia începe.